M-am dezis de mama acum 20 de ani: 8 reproșuri pe care m-am săturat să le ascult!

Cu siguranță ai întâlnit măcar o persoană aflată în relații proaste cu propriii săi părinți. Fie cu mama, fie cu tata, fie cu ambii concomitent. De multe ori mă întrebam de ce acest lucru e blamat în societatea noastră și aproape întotdeauna provoacă un sentiment de rușine în rândul celor care au făcut acest pas.

Păi bine, acum două decenii și eu am făcut acest pas. Și sunt gata să strâng toate pietrele pe care unii abia așteaptă să le arunce în mine. De ce? Pentru că nu am vorbit cu mama de 20 de ani. De altfel, nu am văzut-o de 20 de ani. Și a fost alegerea mea conștientă. Și am avut motive să fac acest lucru.

Și toată viața am fost blamată. Atât de rude, cât și de necunoscuți. De ce? Pentru că oamenilor le este mai ușor să accepte ideea că un adult se poartă copilăros, decât că un părinte poate fi abuziv, neglijent și absent. Mai cu seamă o mamă.

O spun cu bună știință. Dacă cineva îți destăinuie astfel de lucruri, cel mai bine e să taci sau să-l susții, nu să o faci pe moralistul. Iată 8 reproșuri pe care le aud cel mai des și pe care insistent îți recomand să le eviți.

#1. Probabil, nu a fost atât de rea, dacă ai crescut femeie în toată firea.

Pe bune? Cu această frază nu faci decât să subminezi integritatea mea ca persoană. Să reduci la zero toate eforturile și meritele mele și să i le atribui mamei mele, pe care (a) nu o cunoști (b) era să-mi ruineze viața.

#2. Trebuie să te eliberezi de traumele trecutului și să privești înainte.

Pe ăștia îi numesc doctori în psihologie. Cine a avut o traumă emoțională știe bine că ea nu are termen de valabilitate și nu dispare cât ai pocni din degete. Fiecare om are ritmul său de recuperare. Și nu, trecutul nu se uită cu una-cu două. Și cu atât mai mult la comandă. Aici creierul nostru este neputincios.

#3. Putea să fie mai rău. Apreciază ceea ce ai.

Dacă eram mâncată de un rechin alb în mijlocul oceanului Pacific, cu siguranță era să fie mai rău. Dar comparația nu-mi schimbă trecutul și nu mă scutește de povara emoțională. E cum ai încerca să consolezi un om care și-a luxat piciorul la fotbal cu fraza: Era mai rău dacă te strivea o mașină. Da, ai dreptate, dar care-i legătura cu piciorul care mă doare?

#4. Ai o singură mamă!

Da, și? Eu nu am ales să fiu născută de o mamă abuzivă, violentă, absolut absentă și periculoasă pentru viața mea. De ce ar trebui să o iubesc necondiționat? Sau să o iert? Sau să o accept? Sau să o văd? Doar pentru că m-a adus pe lume? Supraapreciem actul biologic uneori.

#5. Totuși, te-a hrănit, te-a adăpostit, te-a îmbrăcat. Nu era atât de rea.

Da, dar care e diferența dintre o mamă și casa de copii atunci? Știai că orice copil are nevoie de afecțiune, de dragoste, de căldură, de suport? Nevoile emoționale nu sunt un mit sau o metaforă. Ele sunt la fel, repet, la fel de importante ca nevoile fiziologice de bază. Oare o viață fără emoții mai poate fi numită viață?

#6. Vei regreta acest lucru la bătrânețe.

Din doctor în psihologie în Nostradamus. Ador oamenii care încearcă cu orice preț să-mi ancoreze sentimentul de vinovăție, fără știință de cauză, fără empatie, fără judecată. Ce să regret? Că am renunțat la un om iresponsabil și toxic, care mi-a otrăvit viața, m-a făcut mai rece și mi-a servit un platou plin de complexe?

#7. Nimeni nu este perfect.

Așa, și? Dacă ai avut de a face cu un medic rău, te mai duci a doua oară la el? Dacă soția te-a înșelat cu cel mai bun prieten al tău? Îți mai rămâne ea soție și el prieten? Dacă mama te-a abuzat în copilărie, mai poate fi numită mamă?

#8. A făcut tot de ce a fost în stare.

Nu, nu a făcut. Am și eu copii și s-a dovedit a fi că nu-i atât de greu să le dai dragostea și suportul de care au nevoie, chiar dacă am avut o copilărie grea. Oricât de mult am încercat, nu am fost în stare să înțeleg cum poate fi justificat abuzul față de propriul tău copil. Față de orice copil.

În concluzie, înainte de a judeca și a o face pe moralistul, adu-ți aminte de vorbele marelui filosof grec, Platon: Fii bun, pentru că fiecare om pe care îl vei întâlni, în interior duce o bătălie grea, despre care nici măcar nu bănuiești.

Citește și: “N-am avut noroc în viață încă din ziua în care am fost conceput” – o lecție care te va învăța să apreciezi ceea ce ai!