Scapă de așteptări și speranțe! Autorul ReWork îți explică de ce e atât de important să renunți la ele

Scopurile, așteptările, speranțele – toate acestea sunt de prisos, afirmă Jason Fried.

În anul precedent, eu am scris de ce niciodată nu am avut vreun scop. Reflectam despre cât de simplu mă schimb de la un serviciu la altul, fără senzația, că tind spre ceva. În cazul meu, asta funcționează.

Acum vreau să scriu despre lucruri, pe care la fel încerc să le evit: așteptările.

Unul din puținele lucruri din viață, pe care le controlăm, sunt reacțiile noastre la ceea ce se întâmplă în jur. Și așteptările sunt ceea ce cauzează aceste reacții. Ele adesea determină diferența în rezultatul final, care deseori nu e în favoarea noastră. Eu însă, prefer să am de a face cu reacții adevărate și nu cu dezamăgiri din cauza așteptărilor mele, că „totul-trebuie-să-fie-minunat”.

Care e sensul să așteptați ceva, dacă nu puteți controla rezultatul?

Când nu aveți niciun fel de așteptări, apreciați lucrurile obiectiv, în loc să vă creați presupuneri. Și chiar dacă vă veți dezamăgi, se va întâmpla acest lucru doar din cauza că, a fost o experiență negativă, dar nu din cauza că v-ați gândit că totul va fi extraordinar, dar de fapt a fost pur și simplu bine.

Refuzul de a avea așteptări în viață face totul să fie mult mai ușor de controlat. Pur și simplu veți simți ceva, în loc să simțiți ceea, ce „trebuie” să simțiți.

Cu alte cuvinte, refuzul de a avea așteptări înseamnă că nu vă puteți dezamăgi. Dezamăgirea înseamnă că ceva nu a mers așa, cum v-ați așteptat. În loc să fiu dezamăgit dintr-un anumit motiv, eu sunt nemulțumit de rezultat. E o linie subțire între aceste stări, dar impactul emoțional e absolut diferit.

Așteptările aduc cu sine dezamăgiri, nicidecum rezultate. Rezultatele pur și simplu sunt. Eu le voi aprecia, dar nu mă voi întrista că nu au ajuns la linia fantastică a minții mele.

Aplicarea practică

Eu conduc business-ul fără așteptări. Noi pur și simplu facem totul de ce suntem în stare și lăsăm să fie așa cum va fi. Dacă vă așteptați la ceva, sunt doar două rezultate posibile: sau faceți ceea ce vă așteptați să fie sau nu. Mie îmi este mai aproape de suflet să acționez și să primesc plăcere de la proces. Apropo, presentimente și așteptări sunt două lucruri diferite. Presentimentul nu exercită o influență emoțională, dacă rezultatele se dovedesc a fi diferite de cele prognozate. Un presentiment greșit? „Nu am avut dreptate”. Așteptările nu s-au adeverit? „Ce rahat!” Vedeți diferența emoțională?

În viața personală eu de asemenea nimic nu aștept de la cei din jur, cu excepția credinței în aceea că toți oamenii sunt buni până nu demonstrează contrariul. Îmi este mult mai interesant ce reprezintă oamenii cu adevărat, decât ceea, cum mi-aș dori să-i văd. Dacă doriți să vă dezamăgiți în cineva, făceți-vă niște așteptări mari față de această persoană. Desigur, când nu cunoașteți persoana, simțiți de ce este în stare, dar oricum oamenii fac doar ceea ce fac și nu corespund așteptărilor voastre, le contrazic sau le depășesc.

Dacă particip la competiții, eu nu mă aștept la victorie. Eu vreau să câștig. Mă strădui din toate puterile. Dar nu mă aștept la victorie. Așteptările mele nu au nimic comun cu competiția și nu pot controla cealaltă parte care participă. Eu pot face doar ceea ce stă în puterile mele și așteptările mele nu pot măsura ceea ce fac. Prin rezultatul final se măsoară eforturile depuse de mine.

Când mă duc la un film, nu mă aștept că va fi unul rău, bun sau incredibil – eu pur și simplu vreau să privesc un film. După încheierea filmului, eu pot să mă întreb, mi-a plăcut filmul sau nu, dar nu am de gând să mă întreb, dacă mi-a plăcut (sau nu mi-a plăcut) acest film, așa acum m-am așteptat. Sunt convins că oamenilor le vor plăcea și mai mult lucrurile, dacă nimeni nu le va vorbi, că acest sau acel lucru nu trebuie să le placă. Nu e o idee rea, eu cred.

Ducându-mă la aeroport, eu nu mă tem de verificările de securitate, de pista de decolare sau să aștept mult timp cursa. De ce? Pentru că nu am niciun fel de așteptări privitor la aceste lucruri. Dacă să privim în față adevărul, aceste așteptări sunt negative. Dacă e așa, atunci vă așteptați să vă dezamăgiți și acest lucru chiar se întâmplă. Nu pare a fi un început bun al zilei.

Ieșind la alergat dimineața, eu nu mă aștept, că voi alerga 8 km, dar dacă voi alerga, e minunat. Dar dacă nu, tot e minunat – eu voi continua să alerg. Dacă aș participa la competiții, totul ar fi altfel, dar eu alerg pentru propria satisfacție și plăcere.

Când apare un nou IPhone, eu niciodată nu sunt dezamăgit că în el lipsește ceva. Eu sunt de obicei încântat. De ce? Pentru că nu mă aștept la nimic, înafară de noul model de IPhone. Voi putea judeca un lucru atunci când el va exista deja, în loc să-mi imaginez motive de a mă întrista și frustra. Numărul de persoane care se plâng de un lucru care nu a existat nici 5 minute în urmă, indică la prezența unei puteri negative a așteptărilor.

Indiferența

Înseamnă asta că sunt indiferent? Nu, nu sunt. Eu am părerea și punctul meu de vedere. Unele sunt mai puternice, altele mai puțin. Dar văd rezultatele, când ele deja sunt, dar nu-mi scriu scenarii în cap, pe care trebuie să le urmez.

Să fiu sincer, nu eram întotdeauna așa. Erau vremuri, când îmi desenam în cap așteptări zile în șir. A compara permanent realitatea cu imaginația e greu și obositor. Eu cred că deseori anume acest lucru ne lipsește de bucuria de a trăi și a accepta cu adevărat ceea ce este. Așa că, în ultmii ani, eu am refuzat să-mi fac așteptări și am devenit mult mai fericit și mulțumit.

Și cu bună seamă, fiecare zi poate fi una foarte bună, când unica voastră așteptare e cea, ca soarele să răsară pe cer.