Mama soțului meu este profesoară. Femeia este bună, dar cu caracter. Acum vreo două luni, mă sună și mă roagă să merg în vizită la ea la un pahar de ceai. Am fost puțin uimită de asta. Mă gândeam deja la tot felul de lucruri în capul meu, dar trăgându-mă, am plecat.
Ea îmi deschide ușa și o văd că nu este la locul ei. Văd că s-a întâmplat ceva. Intru în bucătărie, mă așez și spun, ei bine, spune-mi. Ea a inceput.
Ea mergea dimineața pe lângă biserică și a văzut un bărbat mergând, din colț în colț, din poartă în uşă, căzând în genunchi.
Ea spune că a simțit că ceva nu este în regulă, o persoană are nevoie de ajutor. Se apropie și-l întreabă:
– Omule, ești bine?
Auzind-o, a alergat spre ea și cu lacrimi în ochi i-a spus:
– Femeie, dragă, ajutor! Nu știu ce sa fac, unde să alerg! Am ajuns acum patru luni în acest oraș nou pentru mine, pentru a lucra pe un șantier, pentru a câștiga bani. Mi-au promis că mă vor plăti bine, iar cu studiile de constructor am crezut că voi fi util aici, măcar aici! Dar prima lună nu mi-au plătit bani, a doua, a treia… Am început să mă supăr unde erau banii, pentru că făcusem treaba! Și m-au dat afară ca un cățeluș de acolo și au spus că dacă mă mai văd, mă vor ucide! Și am o soție acasă, copii! Ei nu știu unde sunt, ce e cu mine! Ajută-mă, măcar să-mi cumpăr niște pâine! mor de foame! Mă duc la biserică, spun că acesta nu este un adăpost pentru cei fără adăpost, dar nu sunt o persoană fără adăpost, am o casă!
Și când a început să plângă amar, a căzut în genunchi și a plâns. Inima soacrei mele sângera, a izbucnit în lacrimi, apoi a scos automat 100 de EURO din geantă. (I-am scos doar ca să-mi cumpăr o nouă geacă), i-am dat-o și i-am spus:
– Acum mergi la gară, cumperi un bilet și mergi acasă, chiar acum. Și Domnul să te binecuvânteze! Și în lacrimi, bărbatul a intrat în isterie, a căzut la picioare și spunea mulțumesc.
Bărbatul părea să-și vină în fire, s-a ridicat și a spus:
– Măcar dă-mi adresa ta, cu siguranță o să scriu o scrisoare imediat ce ajung!
Soacra i-a scris pe o hârtie, iar el a fugit la metrou. Sunt șocată. Stau, ma uit la ea si spun:
– Știi cum acești escroci pun presiune pe milă !
Ea spune:
„Ei bine, el nu arăta ca un escroc!” O simt în inima mea! Și i-a dat lacrimi.
A trecut ceva timp și ieri sună și-mi spune:
– A trimis… o scrisoare, cu o poză cu soția și copiii lui! Și soția mi-a mulțumit! Ea spune că i-am salvat soțul! Am salvat un om!
Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să-l distribui și prietenilor !