Fugi, cât ești tânăr! Cum stilul activ de viață îmbunătățește activitatea creierului

Recentele experimente demonstrează că ființele vii, active în tinerețe, sunt mult mai inteligente în perioada maturității. A rămas doar de repetat aceste experimente cu oamenii.

Un stil de viață activ în timpul tinereții poate schimba funcționarea interioară a celulelor creierului la o vârstă mai mare și poate exacerba anumite tipuri de gândire, spune un nou studiu neurologic unde au s-au petrecut experimente cu șobolani.

Exercițiile fizice asigură sănătatea creierului

Cercetările arată că influența exercițiilor fizice asupra creierului, în timpul tinereței, poate să se păstreze și de-a lungul vieții. Acest fapt poate forma o protecție față de înrăutățirea stării creierului și memoriei care au loc odată cu înaintarea în vârstă.

Majoritatea dintre noi, care au atins vârsta de 40 ani, conștientizează prin propriul exemplu, că viteza de lucru a creierului scade cu anii. Sunt probleme minore – numele și alte cuvinte pur și simplu alunecă din mintea noastră, dar aceste probleme sunt universale.

Unii savanți s-au întrebat, dacă ar fi posibil de micșorat acest efect, cu condiția de a forma o așa-numită „rezervă cognitivă”.

De asemenea, s-au gândit, dacă exercițiile fizice, în special cele aerobice, ca de exemplu fuga, să creeze o așa rezervă. E cunoscut că aceste exerciții stimulează neurogeneza, adică crearea de noi celule ale creierului în hipocamp – partea creierului care este responsabilă de memorie și învățare. De asemenea, exercițiile fizice contribuie la eliberarea unor tipuri de substanțe neurochimice, legate de sănătatea creierului.

Așa cum au arătat experimentele anterioare, reacțiile creierului la exerciții fizice sunt deosebit de puternice atunci când animalele sunt tinere, deoarece creierul tânăr reacționează activ la tot felul de stimuli.

Dar nu este clar dacă aceste efecte sunt de lungă durată și dacă sunt utile pentru un creier mai matur sau ele se finisează și dispar odată cu vârsta, mai ales dacă se încetează îndeplinirea exercițiilor fizice.

Șobolanii atleți și șobolanii sedentari

Pentru noul experiment, care a fost publicat recent în eNeuro, savanții din Universitatea Toronto și alte instituții au adunat o grupă de șobolani tineri.

Apoi ei au împărțit animalele în două grupe, una care a început a trăi în cuști standarte, iar cealaltă grupă – în cuști cu roți. În decursul a șase săptămâni, animalelor li se permitea să alerge, atât cât doreau. Șobolanilor se pare că le place să alerge, fiind că participanții acestui experiment parcurgeau câțiva km în fiecare zi.

Peste șase săptămâni au fost scoase roțile, și toate animalele au trecut la un stil de viață sedentar, înaintând treptat în vârsta matură.

Când șobolanii aveau undeva 7 luni – vârsta medie pentru rozătoare – cercetătorii le-au administrat o substanță chimică, care se unește cu neuronii nou născuți în creier și îi marchează. Apoi ei au plasat șobolanii într-o cușcă specializată și au fost ușor electrocutați de câteva ori. Acest proces, cunoscut ca dezvoltarea unui reflex condiționat datorită sentimentului fricii, formează amintiri puternice în hipocamp. Când animalele intrau din nou în această cușcă, de obicei înțepeneau imediat, deoarece își aminteau experiența lor anterioară. După 2 săptămâni, savanții din nou au plasat câteva animale în această cușcă. O parte dintre ei erau din grupa celor care au alergat, o parte nu.

Altă grupă de șobolani, de asemenea formată din amestec de șobolani atleți și cei sedentari, a fost plasată în cușcă, asemănătoare celei groaznice, și grupa finală a fost plasată în cușca care deloc nu arăta cu cea precedentă.

Savanții notau cât de des șobolanul înțepenea. Apoi ei au cercetat țesutul creierului și au calculat numărul mediu de neuroni în hipocampul fiecărui animal.

De asemenea, în baza anumitor marcheri ai genelor, savanții au determinat, dacă se stimula unul dintre acești noi neuroni în timpul expunerii repetate la obiectul fricii. Cercetătorii au dorit să vadă cum celulele noi ajutau animalele să identifice și să reacționeze la mediul înconjurător și dacă acești noi neuroni cu adevărat au ajutat animalele să gândească.

Și ei ajutau, deși rezultatele s-au dovedit a fi diferite de cele, la care se așteptau savanții. Ei credeau că în creierul șobolanilor atleți vor fi mai mulți neuroni noi născuți, în comparație cu ceilalți, ceea ce ar semnifica, că antrenamentele lor din perioada tinereței au intensificat neurogeneza târzie. Dar s-a dovedit, că creierul atleților conțineau același număr de noi neuroni, ca și în creierul celorlați șobolani.

Dar celulele lor nou născute se comportau diferit, spre deosebire de cele a șobolanilor sedentari. Celulele date practic de de două ori mai des se stimulau, când animalele își aminteau experiența fricii trăite și se gândeau, dacă merită să se teamă din nou. Ca rezultat, când erau plasați în cuști care se deosebeau de primele, atleții înțepeneau mai rar, comparativ cu șobolanii obișnuiți.

Cu alte cuvinte, atleții s-au dovedit a fi mai capabili să deosebească mediul și să interpreteze experiența proprie, să memoreze, să aprecieze și să reacționeze, chiar și dacă ei nu alergau o anumită perioadă de timp.

„Posibil, în creierul tânăr este ceva…”

Rezultatele potențiale ale acestor rezultate, sunt atât încurajatoare, cât și controversate, spune Jay Martin Voitovich, profesor emerit de fiziologie la Universitatea din Toronto, care a supravegheat studiul dat.

Este clar că cercetarea a fost realizată pe șobolani și nu pe oameni. Dar, după spusele lui, „datele sugerează că exercițiile fizice într-un stadiu incipient în viață pot ajuta la crearea unei rezerve cognitive”. Dar încă nu e clar, dacă se finisează rezerva dată pentru aceste avantaje după vârsta adolescentă.

„Posibil, în creierul tânăr este ceva, fiind că exercițiile fizice nu au același efect în cazul unei vârste mai înaintate”, spune profesorul. El și colegii lui intenționează să studieze acest subiect în viitoarele experimente.

În această cercetare nu a fost analizat cum exercițiile fizice pot influența funcționarea internă a neuronilor, care se formează mai târziu. Dar doctorul Voitovich și colegii lui presupun că acest fapt poate duce la schimbări permanente în mediul chimic al creierului și probabil, chiar și a celulelor stem, ceea ce duce în cele din urmă la apariția noilor celule ale creierului.