Odată un bătrân stătea și cerșea la porțile unui oraș. De el s-a apropiat un tânăr și l-a întrebat:
-Eu nu am fost niciodată în acest oraș. Spune, bătrâne, ce fel de oameni trăiesc aici?
Bătrânul s-a gândit puțin și i-a răspuns cu o întrebare:
-Dar ce fel de oameni erau în orașul din care ai plecat?
-Erau oameni egoiști și haini. Niciodată nu se ajutau unii pe alții, erau zgârciți și invidioși. De fapt, anume de asta am decis să părăsesc accel oraș și am făcut-o cu bucurie.
-Aici vei întâlni niște oameni exact la fel, – i-a răspuns bătrânul încrezut.
Peste ceva timp, un alt om s-a apropiat de același bătrân și i-a adresat aceeași întrebare:
-Abia am ajuns în acest loc. Spune, bătrâne, ce fel de oameni trăiesc în acest oraș?
Bătrânul i-a răspuns cu aceeași întrebare:
-Spune, fiule, cum erau oamenii în orașul din care vii?
-O, erau niște oameni buni, ospitalieri și cu suflete nobile! Mi-au rămas mulți prieteni buni acolo și mi-a fost foarte greu să mă despart de ei.
-Aceeași vei găsi și aici, – i-a răspuns bătrânul.
Toată această scenă era urmărită de către un locuitor al orașului, care își vedea de treabă cu căruciorul lui. El s-a apropiat de bătrân și l-a întrebat:
-De ce unuia i-ai spus că aici trăiesc oameni răi, iar altuia – că aici trăiesc oameni buni?
-Peste tot sunt și oameni buni, și oameni răi, – i-a răspuns bătrânul. – Pur și simplu, fiecare găsește doar ceea, ce știe să caute…