“N-am avut noroc în viață încă din ziua în care am fost conceput” – o lecție care te va învăța să apreciezi ceea ce ai!

“N-am avut noroc în viață încă din ziua în care am fost conceput” – așa și-a început istoria un bătrân profesor universitar de la Universitatea din California când s-a săturat să asculte lamentările noastre.

Eram un grup de oameni de afaceri, care la sfârșitul anilor 90’ am venit în SUA ca să învățăm mai multe despre PR, marketing și tehnologii informaționale și la un anumit moment ne-am plâns pe faptul că acasă nu aveam așa posibilități de dezvoltare a unei afaceri, cum aveau americanii.

Citește și: Dacă vei face aceste 50 de schimbări până la ziua ta, vei avea viața pe care ai visat-o

Profesorul a ieșit de după pupitru și a coborât în sală, după care a rostit:

-Vreți să auziți povestea tristă a vieții mele?

Toată lumea a făcut aprobator din cap.

“N-am avut noroc în viață încă din ziua în care am fost conceput. Tatăl meu a dispărut fără urmă de îndată ce a aflat că iubita sa minoră, o mulatră de moravuri ușoare, a rămas însărcinată.

Dar ghinionul nu s-a sfârșit aici, deși mama mea a dus sarcina până la capăt, aceasta și-a luat tălpășița de îndată ce a auzit primul meu strigăt. Și uite așa, eu, un bebeluș slab și neajutorat, care tocmai venise pe această lume ciudată și necunoscută, am rămas singur-singurel încă din prima zi de viață, urlând cu disperare în brațele unei moașe.

Mai departe – și mai rău. Nu am fost înfiat în copilărie. Timpurile erau grele, eram slab și bolnăvicios, iar faptul că am fost născut de o mulatră îmi făcea șansele și mai mici. Prin urmare, am ajuns direct la orfelinat.

Mai mult decât atât, era un orfelinat pentru copii de culoare și atitudinea față de noi era una corespunzătoare. În afară de asta, acolo am aflat cum se bat chinezii, cum scuipă mexicanii și cât de dureros pișcă afro-americanii.

Am avut ghinion și în ceea ce privește școala. Profesorii se schimbau tot timpul, iar la unele discipline nu aveam învățători deloc.”

Citește și: Tot ce faci ți se întoarce: O pildă înțeleaptă despre cum funcționează bumerangul vieții!

La un anumit moment profesorul a tăcut îndelung. A chibzuit pentru câteva minute și a rostit:

“Am obosit să vă povestesc asta. Istoria nu e despre mine. În general, sunt un mare norocos în viață.“

Toată lumea a rămas nedumerită, dar profesorul a continuat:

“Am avut noroc încă din ziua când am fost conceput, când nenorocitul de taică-meu a dispărut o dată pentru totdeauna din viața mea. Îi sunt recunoscător pentru această decizie, fiindcă cine știe ce viață aș fi avut dacă aș fi copilărit alături de el.

Mama m-a abandonat chiar în ziua în care m-a adus pe lume. Mare noroc. Pentru că dacă m-ar fi luat sub aripa ei, nu sunt sigur că aș fi rămas în viață, și îi sunt recunoscător pentru asta. Slăbuț și bolnăvicios cum eram, am primit șansa să trăiesc. Asta m-a făcut mai puternic, fiindcă de mic copil știam că mă pot baza doar pe forțele proprii.

Am avut norocul să nu fiu înfiat în copilărie. Cine știe ce fel de om aș fi devenit, dacă creșteam într-o atmosferă de grijă și confort. Viața la orfelinat m-a învățat să fiu puternic, îndrăzneț și descurcăreț. Chinezii m-au învățat să mă apăr, afro-americanii m-au învățat să nu mă dau niciodată bătut, dar și să scuip știu”, a glumit bătrânul.

”Ce ține de școală, e o poveste aparte. Da, profesori erau puțini și multe discipline erau predate de o singură persoană, dar am avut norocul să mă împrietenesc cu profesorul nostru de biologie, care era o adevărată enciclopedie și avea un mare talent la predat. Tot el ne preda matematica, astfel încât ne întâlneam în fiecare zi. Datorită lui am îndrăgit cartea și am decis ferm că vreau să învăț la facultate.

După care a urmat universitatea, activitatea științifică, familia, copiii, nepoții și iată-mă aici, lângă voi, fericit că m-am născut sub o stea norocoasă.

Iată două perspective diferite asupra aceleiași vieți. Care vi se pare mai bună? Fiecare din voi trebuie să aleagă pentru sine.

Citește și: Dragostea necondiționată reprezintă starea noastră autentică