„Fiica mea are 3 ani și deja știe toate literele”. Ce mândrie pentru o mamă să zică asta despre odrasla sa. În ziua de azi, părinții încearcă cât mai devreme să-și învețe copii să numere, să citească, să scrie și să facă alte lucruri pe care ei le făceau la 7 ani.
Unii cred că astfel copiii lor vor fi mai deștepți și vor reuși să învețe mai bine la școală. Dar cât de benefică este această practică? Renumitul neurolog și psiholog rus, Tatyana Chernigovskaya, este convinsă că dezvoltarea copilului are ritmul său, iar prin faptul că noi grăbim lucrurile nu-i ajutăm cu nimic.
„Când părinții îmi spun că au început să-și învețe copilul să citească de la 2 ani, deși încă nici olița n-a asimilat-o, eu le zic în față că sunt niște proști.” Un copil de 2 ani nu poate să citească pentru că creierul lor nu este pregătit pentru asta.
Nu zice nimeni că asta e imposibil. Cu multă asiduitate și perseverență copilul ar putea să citească, dar cu ce o să-l ajute asta? Un părinte care își impune și chiar își chinuiește copilul cu cititul atât de devreme o face din propriul orgoliu, ca cei din jur să se mire ce copil deștept are el.
Neurologul insistă asupra faptului că cei mici nu trebuie inundați cu informații pe care ei nu le pot asimila.
Pentru ca procesul de învățare să fie unul potrivit, iar creierul bine stilmulat, la vârsta de 2-3 ani trebuie să-i dezvolți motorica fină.
Propune-i copilului cât mai mult să modeleze, să decupeze, să sorteze obiecte, culori, să folosească pensula, creionul, foarfeca și plastilina. Aceste activități sunt mult mai importante la această vârstă decât cititul.