În fiecare dimineață, când văd sute de tineri care merg la muncă în „Zombieland-ul” lor corporativ, mă gândesc la fericire sau, mai de grabă, la marea minciună despre fericire, în care generația noastră îi obligă pe copiii lor să creadă. Cea mai îngrozitoare „favoare” pe care le-am făcut-o noi nu sunt prețurile astronomice la imobilele pe care nu le pot cumpăra și nici gunoiul periculos de pe planetă, de care vor trebui să scape. Este minciuna că ei sunt obligați să fie fericiți în fiecare zi.
Noi le-am insuflat copiilor sau chiar le-am tipărit în minte că fericirea este o stare firească a omului, necesară pentru a trăi. În acest fel, noi i-am făcut nefericiți.
Rădăcina răului vine de la confuzia conceptelor. Ne-am format o concepție greșită despre ce este fericirea și cum poate fi găsită. Îți voi spune din start: nu am idee care drum te va duce pe tine spre fericire, însă știu exact pe care drumuri să nu pășești. Anume ele îndreaptă generația celor de 20 de ani spre lumea falsă a fotografiilor din rețelele sociale, de la beții continue până la psihoterapeut și înapoi.
Statisticile arată că generația tânără suferă în prezent de 3 boli: „credit”, „mâncare” și „băutură”. O să merg pe exemplul baștinei mele, Australia: creditarea populației constituie 14,1%, 20% sunt din categoria tinerilor (24-35 de ani). Mai mult de jumătate de femei australiene se alimentează incorect și se mișcă insuficient, iar 72% sunt din categoria de vârstă 16-24 de ani. În ceea ce privește alcoolul, o cincime din australienii mai mari de 14 ani beau în cantități periculoase pentru sănătate
De unde s-au luat: depresia, bețiile, obiceiurile nesănătoase?
Răspunsul e foarte clar: le-am insuflat că fericirea constă în consum. Noi am decis că dacă nu primim ceea ce vrem, devenim nefericiți. În același timp, în realitate atunci când ne satisfacem nevoile de bază, cu fiecare dorință împlinită, noi devenim mai nefericiți. De ce? Pentru că dorințele nu sunt permanente, satisfacția trece repede, iar între fericire și satisfacție nu poate fi pus semnul „egal”.
Oricare ar fi dorințele noastre – o nouă geantă, un nou bărbat musculos, cu zâmbet cuceritor, sau încă o lingură de tiramisu – sunt insidioase. Dorințele apar când nu avem ceva, iar cea mai mare parte de plăcere vine din ispită. Atingem apogeul când obținem ceea ce ne dorim. Și pe urmă? Un declin inevitabil.
Plăcerea se termină, lăsând ceva în plus: pe raftul din dulap, în pat sau în jurul taliei.
Și asta nu e totul. De fapt, noi nu avem nevoie de nimic din ceea ce vrem. Dorința noastră nu constă în a intra în posesia unui lucru, ci în a ne putea lăuda și a putea câștiga admirația celor din jur. Majoritatea dorințelor provin de la statusul nostru. Nu crezi? Fă un mic experiment în gând: imaginează-ți ceva foarte prețios. De exemplu, o rochie de marcă, o cină într-un restaurant prestigios sau o mașină luxoasă. Iar acum imaginează-ți că nimeni nu va ști că le ai… Iată și răspunsul.
Din păcate, în zilele noastre mândria și vanitatea au devenit calități, iar modestia este un neajuns.