Cere și ți se va da: 5 parabole scurte care îți vor aminti de ce e important cu adevărat!

Parabolele sunt arta de a alege cuvintele astfel încât să țintească exact în inimă. Aceste mici sclipiri de înțelepciune, culese de la marii înțelepți ai lumii, sunt ca o gură de aer proaspăt în rutina noastră cotidiană, ca o rază de soare, care ne luminează mintea și ne încălzește sufletul. Iată 5 parabole scurte care îți vor aminti de ce e important cu adevărat.

#1. Cere și ți se va da!

O femeie se întorcea indispusă de la muncă și se gândea:

– Șeful nătărău, colegii lenoși, soțul bețiv, copiii neascultători, iar eu – săracă și nefericită. Pentru ce am meritat toate astea?

Iar în urma ei mergea îngerul păzitor cu un carnețel în mână și își făcea notițe:

1. Șef nătărău; 2. Colegi lenoși; 3. Soț bețiv; 4. Copii neascultători; 5. Săracă și nefericită.

Și se gândea: – De ce oare are nevoie de toate astea? Dar dacă cere, se cuvine să i le oferim.

#2. Ceea ce ni se întâmplă nu e nici bine, nici rău. 

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. Într-o bună zi, bătrânul a găsit în pădure o iapă extraordinar de frumoasă. Sătenii îl invidiau și îi spuneau:

– Cât de norocos ești. O iapă ca asta nu am văzut niciodată.

La care bătrânul răspundea:

– Noroc sau nu, dar va trebui să construiesc un grajd. 

Dar nici nu a reușit moșul să construiască grajdul, că iapa a și dispărut.

Ce ghinion, mare prostănac mai ești că ai pierdut-o, spuneau sătenii.

La care bătrânul răspundea:

– Ghinion sau nu, dar nu mai trebuie să fac un grajd. 

Peste câteva zile iapa s-a întors cu o herghelie de cai.

– Iar i-a mers moșneagului, exclamau sătenii.

La care bătrânul răspundea:

– Noroc sau nu, dar va trebui să învăț să cresc cai.

O săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

Ghinion, îi spuneau sătenii bătrânului. Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Nu o să te poți descurca de unul singur. 

La care bătrânul răspundea:

– Ghinion sau nu, știu numai că trebuie să caut un doctor ca să îi lecuim piciorul.

Dar peste câteva zile, la ordinului împăratului, soldaţii trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture pentru război. Doar fiul bătrânului a scăpat, fiind inapt.

Ce noroc pe tine, exclamau vecinii. Copiii noştri au fost luați la război, dar fiul tău a rămas lângă tine. 

Lista poate continua la nesfârșit. Morala e că ceea ce ni se întâmplă, nu e nici bine, nici rău. Noi și numai noi decidem acest lucru.

#3. De ce oamenii strigă unii la alții…

Într-o bună zi, maestrul i-a întrebat pe ucenici:

– De ce oamenii strigă unii la alții atunci când se ceartă?

– Pentru că își pierd cumpătul, a răspuns unul dintre ucenici.

– Asta da. Dar de ce strigă când sunt atât de aproape unii de alții? a întrebat maestrul.

Elevii strângeau nedumeriți din umeri. Atunci învățătorul a spus:

– Când oamenii se ceartă și nemulțumirea lor crește, inimile lor se îndepărtează. Iar împreună cu ele, se îndepărtează și sufletele. Iar oamenii strigă ca să se facă auziți. Și cu cât mai puternică este supărarea lor, cu atât mai puternică și disperată le este vocea. Dar ce se întâmplă când oamenii sunt îndrăgostiți? Atunci inimile lor sunt alături. Atunci ei nu mai au nevoie de cuvinte. În privirea lor se citește totul. Să nu vă certați, dragii mei. Pentru că atunci când rostim cuvinte cu voce tare, distanța devine și mai mare. Iar într-o bună zi veți ajunge atât de departe, încât nu veți mai găsi calea înapoi.

#4. Cea mai mare înțelepciune

Într-o noapte a nins atât de mult încât ucenicii au trebuit să meargă până la brâu prin zăpadă ca să ajungă la templu. Înțeleptul i-a adunat pe toți în sala de meditații și le-a zis: Spuneți-mi, ce trebuie să facem acum?

Primul ucenic a răspuns: Trebuie să ne rugăm ca să se încălzească afară.

Al doilea a completat: Asta e voința lui Dumnezeu. Trebuie să așteptăm în chiliile noastre și să lăsăm zăpada în pace.

Al treilea a adăugat: Celui care cunoaște adevărul nu ar trebui să îi pese dacă există zăpadă sau nu.

Înțeleptul s-a ridicat în tăcere și a părăsit sala. Iar peste 2 minute s-a întors cu câte o lopată pentru fiecare.

Morala: Nu uita de ceea ce funcționează cu adevărat.

 #5. Supărările sunt grele și miros urât

Într-o bună zi, un om a mers la duhovnicul său pentru a-i cere sfatul.

– Părinte, te văd calm și bine dispus în fiecare zi. Învață-mă și pe mine să fiu așa, să nu ma enervez și să nu mă supăr pe nimeni, a rostit omuleanul.

– Bine băiete. Fă rost de o pungă și de niște cartofi. Dacă te supără cineva, ia un cartof, scrie numele lui pe el și pune-l în pungă. Dar punga trebuie să o porți întotdeauna cu tine. Așa să faci de fiecare dată când te vei supăra pe cineva.

A trecut ceva timp. Punga se umpluse cu cartofi, a devenit foarte grea și urât mirositoare, pentru că primii cartofi au început să se strice. Indignat, omul a mers la duhovnic ca să afle ce să facă mai departe.

– Părinte, punga e grea și miroase urât. Cum ajută asta?

Iar părintele i-a răspuns:

– Fix același lucru se întâmplă cu tine atunci când te superi. Dar nu observi. Acțiunile se transformă în obiceiuri. Iar obiceiurile în caracter. Data viitoare când te apucă supărarea, adu-ți aminte de acest sac de cartofi.

Citește și: Tot ce faci ți se întoarce: O pildă înțeleaptă despre cum funcționează bumerangul vieții!