Bătrânețea demnă se ține pe acești 3 piloni: Iată ce am învățat la 60 de ani!

Mă bucur că nu mai sunt tânără. Nu vreau să am din nou 20 de ani. Mă simt mai sigură și mai fericită ca niciodată până acum. În tinerețe sufeream mult din cauza altora și nu vreau să repet acest drum. Abia acum știu exact de ce am nevoie și de ce trebuie să scap.” – Monica Bellucci.

Cum să nu fii de acord cu Monica? Sunt sigură că fiecare om senin trecut de 60 de ani simte lucrurile la fel. În tinerețe ești atacat de anxietate, presiune și îndoială. În mare parte pentru că nu știi cine ești și de ce ai nevoie cu adevărat. În tinerețe întotdeauna îți lipsește ceva. La bătrânețe, oricât de paradoxal ar suna, ai de toate. Sau, după cum s-a menționat mai sus, știi exact de ce ai nevoie și ce este inutil.

În tinerețe îți faci griji cu privire la viitor. Știți ce e plăcut în bătrânețe? Bătrânețea nu are viitor. Abia la bătrânețe înveți să trăiești cu prezentul. Abia atunci înțelegi că prezentul e tot ceea ce ai. Și oare nu ne învață marii înțelepți ai lumi că fericirea este aici și acum?

În prima parte a vieții ești preocupată de prea multe lucruri: de dragoste, de familie, de carieră, de ce o să zică lumea, de aspectele materiale, de bani, de oportunități, de vise, de politică, de modă, de actualități etc.

Cu timpul, îți rămâne doar cerul. Probabil, abia după 60 de ani suntem în stare să apreciem cerul la adevărata lui valoare. Abia atunci avem timp să privim în jur și să înțelegem cât de minunată e lumea în care trăim: cerul, copacii, fluturașii, insectele, oamenii.

Abia atunci poți să le contemplezi. Abia atunci nu te grăbești nicăieri. Abia atunci timpul nu înseamnă bani, iar viața nu înseamnă goană. Abia atunci începi să te cunoști cu adevărat, începi sa înțelegi câtă energie ai pierdut în căutarea fericirii, când totul era chiar sub nasul tău.

Poate de aceea oamenii în vârstă visează să părăsească orașul și să se mute într-un loc liniștit pentru a se bucura de peisajele eterne? Marele filosof german, Arthur Schopenhauer, spunea că atunci când omul rămâne unu la unu cu natura, spiritul și corpul uman se umple cu putere.

Bătrânețea este cea mai fericită perioadă a vieții, pentru că nu-ți pasă de nimic. Nu-ți pasă de carieră, nu-ți pasă de modă, nu-ți pasă de părerea altora, nu mai trebuie să ai grijă de copii, nimeni nu vrea nimic de la tine, tu nu vrei nimic de la alții și pentru prima oară după mult timp, ești liber să faci ceea ce vrei. Totuși, cu timpul am înțeles că pentru o bătrânețe demnă am nevoie și de trei piloni:

1. De copii și nepoți, pe care îi iubesc din suflet și sunt continuitatea mea.

2. De muncă (pasiune, vocație), fără de care viața nu e atât de interesantă.

3. De casă, pe care am construit-o din banii mei și chiar dacă nu e super amenajată, rămâne casa mea.

Citește și: 5 lucruri pe care le vei regreta la bătrânețe dacă nu le vei face ACUM!