Legendarul actor britanic, Sir Anthony Hopkins, nu mai bea de 45 de ani. Acesta vorbește deschis despre patima sa față de alcool și cum acest viciu aproape că i-a distrus viața. Anthony recunoaște că erau vremuri când se îmbăta până la moarte în fiecare zi. Deseori aventurile sale se încheiau la spital. Vorbind deschis despre asta, actorul speră că în acest fel îi va ajuta pe alții care suferă de aceeași problemă să o depășească mai ușor. Iată una din istoriile dezvăluite de marele actor:
Când eram alcoolic, cei mai buni prieteni ai mei erau colegii de pahar. Prieteni închipuiți, prieteni imitații, dar pe care îmi plăcea să-i ascult când eram cherchelit. De ce? Pentru că erau foarte sinceri. Sau cel puțin așa credeam.
Mi se întâmpla adesea să beau o sticlă de tequila și să-mi spun – “acum pot să mor“. Nu-mi mai păsa de nimic. Eram gata să-mi deschid sufletul oricărui necunoscut. Și alți nenorociți ca mine erau gata să facă același lucru. Unii producători de la Hollywood ar plăti mult pentru acest izvor nesecat de idei și intimitate.
Uneori auzeam lucruri de la care mi se făcea părul măciucă. Dar a fost o poveste pe care nu am să o uit niciodată.
Nu mai țin minte numele lui. La urma urmei, cât de mult contează numele unui coleg efemer de pahar? Dar încă am în cap imaginea acestuia – un bărbat solid, serios, îmbrăcat la patru ace, cu o servietă teribil de scumpă în mână. Era genul de oameni de la care nu știi la ce să te aștepți. S-a așezat lângă mine și mi-a zis: – “Văd că ești băiat de treabă, hai să bem ceva“.
Nu știu de ce bețivii se numesc unii pe alții băieți de treabă, dar nu aveam nici un motiv să-l refuz. Dimpotrivă, eram bucuros că mi-am găsit un tovarăș de băutură atât de ușor. Pahar după pahar aflam tot mai multe despre el. Tipul era un adevărat monstru, în sensul bun al cuvântului, un carierist înverșunat. Mi-a spus că e pe val, soția e însărcinată, tocmai și-a cumpărat o casă nouă, că are zeci de oameni în subordine și e pe cale să semneze contractul vieții sale.
Probabil, alcoolul era metoda lui de a lupta cu stresul, nu știu exact de ce s-a apucat de băut, dar era un alcoolic cu experiență. Cu timpul, m-am învățat să-i disting, pentru că și eu eram unul.
“Simt că zbor“, tot repeta el, cu ochii plini de entuziasm. “Sunt pe val, nu o să-ți vină să crezi ce proiect am în minte“, îmi spunea el. După care s-a ridicat, a dat pe gât ultimul pahar, și zgâlțâindu-se un pic, s-a îndreptat spre ușă. În acel moment, m-am gândit că ar trebui să-l opresc, să-l conving să mai bem un pic, dar eram prea turmentat ca să scot un argument convingător.
Am șovăit un pic, dar el era deja în stradă. Câteva secunde mai târziu – sunetul frânelor, o lovitură puternică și țipetele unor trecători. Am ieșit afară și l-am găsit împrăștiat pe asfalt.
M-am gândit atunci: “De ce el și nu eu? De ce Domnul este atât de meschin cu planurile noastre? Cu ce se face vinovat acest om nefericit, care a venit să-și umple golul din suflet cu o băutură tare?”
Nu, nu m-am lăsat de băut. Am făcut-o mult mai târziu. Dar am înțeles că în viață trebuie să fii calm, liniștit, să nu te grăbești niciodată și să nu-ți faci griji din cauza unor fleacuri. Pentru că un minut de neatenție și nicio grijă nu va mai conta. Bucuria și moartea vor veni la noi la momentul potrivit. Uitându-mă în urmă, pot să spun un singur lucru – mă bucur că nu mai sunt tânăr. Nu aș mai vrea să o iau iarăși de la capăt!
Citește și: Vor trece prin tine: 10 citate magnifice despre viață de la legendarul actor, Anthony Hopkins