Am decis că nu voi mai găti. Vă povestesc cum a reacționat soțul la asta.

Am decis să nu mai gătesc. Nu-mi place acest proces. Nu-mi place de el atât! Mama mea a început imediat să îmi țină lecții de viață:

„Dacă un bărbat nu este hrănit, va pleca rapid, unde este un gust mai bun.”

Desigur, înțeleg totul, mâncarea este o parte importantă a vieții, mâncăm regulat de 3 ori pe zi, dar mâncarea nu este doar pentru bărbați. Femeilor le place, de asemenea, să mănânce bine! Dar de ce nu am auzit niciodată:

„Da, el nu o hrănește deloc. De asta și a plecat ea, la Vasile. El este pentru ea și primul fel și al doilea și compotul.”

Amuzant, nu-i așa? Mai ales acum, când există o livrare și o gamă de alimente gata preparate și chiar mai multe servicii pentru confort și „înțelegere de familie”. Cât despre mine. Nu-mi place să gătesc. Din copilărie am avut o relație dificilă cu mâncarea. Deci nu mi-a plăcut acest proces. Prin urmare, soțul a preluat gătitul. Mi-am asumat alte treburi casnice. Spăl rufe și fac curat. Credeți că acesta nu este un serviciu echivalent?
Totul mi se pare corect. O parte din muncă o face soțul o parte este a soției. Toată lumea este mulțumită și fericită. Cred că abilitatea de a ne înțelege și discuta temele este principalul lucru dintr-o familie. Apropo, soțul meu mi-a susținut decizia. Nu-i plăcea să facă curat. Acum o fac. Poate face treburile care îi plac cel mai mult.

La voi cum este? Tot trăiți după vechile stereotipuri?