O tânără a surprins într-un parc o domniță dormind alături de un copil. Ce s-a întâmplat mai departe e demn de cele mai înalte aprecieri!

Bună ziua,

Mă numesc Irina și am 28 de ani. După moartea părinților mei am rămas complet singură, locuind în casa pe care am moștenit-o de la ei. Sunt adepta unui stil de viață sănătos așa că în fiecare seară ies la plimbare cu cel mai dulce cățel din lume, dobermanul meu, Faust. Deși vizual acesta pare periculos și înfiorător, în realitate este foarte sensibil și afectuos, vecinii chiar mă întrebau în glumă dacă Faust știe să hârâie sau să latre, și zău că sunt foarte mândră de el.

Într-o seară obișnuită de vară, când arșița mai reduce din intensitate, iar lumina se așează comod pe retină, am ieșit cu prietenul meu patruped să facem un pic de sport.

În timp ce făceam jogging, am auzit un țipăt ciudat din direcția aleii unde nu exista nici un felinar. Am crezut că era vorba de o pisică și îmi era teamă să verific, dar Faust m-a tras insistent în direcția ei. Am pornit lanterna, iar scena descoperită m-a lăsat fără cuvinte. În fața mea era un cărucior în care se afla un copil care smiorcăia răgușit, iar alături zăcea o femeie, probabil mama lui.

La început m-am speriat rău de tot și m-am grăbit să-i măsor pulsul, dar am observat că femeia dormea. Cu greu am reușit să o trezesc, iar în acel moment domnița s-a repezit la copil și a început să plângă.

Așa am cunoscut-o pe Victoria, o fetiță de 17 ani care locuia într-o cămăruie pentru unelte din cadrul unei clădiri rezidențiale. Tatăl copilului, cu care anterior închiriau un apartament, a părăsit-o când aceasta era însărcinată.

Fetița lucra vânzătoare, iar prietenul cu care locuia aducea bani, dar nu specifica pe ce cale îi obținea. Când a aflat de sarcină, acesta a dispărut lăsând în urma sa chiria și alte datorii, pe care Victoria urma să le achite.  Găsind-o fără hrană și acoperiș deasupra capului, menajera i-a permis să locuiască într-o încăpere tehnică, ba mai mult, îi mai plătea câte 10 lei pentru spălarea podelelor. Mama Victoriei decedase cu ani în urmă, tatăl a murit în pușcărie de tuberculoză, iar fratele său a fugit de acasă încă din copilărie.

O dată cu apariția lui Maxim, viața a devenit și mai grea. Din alocația pe care a obținut-o, fata a reușit să cumpere un cărucior, scutece și hăinuțe la mâna a doua, iar vecinii o mai ajutau cu mâncarea.

Când am surprins-o în parc, imediat am dus-o acasă și i-am cumpărat produse alimentare și de igienă, dar locuința ei m-a lăsat fără cuvinte. Aceasta avea 4 metri pătrați și o fereastră cu gratii. Nici vorbă de mobilier, iar din tehnică doar o plită electrică ruginită.

În acea noapte nu am putut închide un ochi. Iar a doua zi am venit la dânsa și i-am propus să locuiască cu mine, fără chirie bineînțeles, pregătindu-i o cameră aparte cu toate comoditățile necesare.

Întotdeauna am visat la o soră, astfel visul meu a devenit realitate. Acum trăim toți trei împreună. Toți 5 de fapt. Maxim a crescut într-un băiat foarte simpatic și deștept, iar Faust și pisica mea îl adoră. Victoria a preluat toate treburile gospodărești, de-ai ști cât de bine gătește! La anul plănuim să înscriem copilul la grădiniță și să-i găsim surorii mele un job.