Nu sunt vagabond. Muncesc, am casa mea: dezvăluirile unui artist de teatru și film!

– Mamă, hai să aruncăm scaunul ăsta. E vechi și urât. Îți cumpăr eu altul.

– E scaunul bunicii tale. E o amintire, nu pot să-l arunc.

– Da, dar e vechi și urât. Bunica nu mai este. Nu te transforma și tu într-o bunicuță.

M-am gândit mult la cuvintele fiului meu și am decis să arunc scaunul. Am luat gunoiul și scaunul și am ieșit la scară. Era pe înserate și, cum des se întâmplă în țara noastră, am întâlnit un bărbat care se învârtea în jurul containerelor cu gunoi. Nici măcar nu i-am atras atenția. Am pus scaunul jos, am aruncat gunoiul și am observat că bărbatul se uita întrebător la mine.

– Aveți nevoie de scaun? – a întrebat el, oarecum sfiit.

– Nu, puteți să-l luați. Chiar, vă rog.

– Foarte bine, am să-l iau. Vă mulțumesc mult, îmi va fi foarte util.

M-am uitat mai bine la el. Arăta ca un vagabond, dar era îngrijit și avea privirea senină.

– E o recuzită foarte bună. Am să-l repar un pic și o să ne servească la multe spectacole – a adăugat el.

– Munciți la teatru? – am întrebat eu, cu o uimire prost ascunsă.

– Da, probabil v-ați gândit că sunt vagabond. Dar nu e așa. Muncesc și am casa mea. Sunt scenarist de 30 de ani. Avem scaune la teatru, dar toate sunt moderne și trebuie să hoinăresc prin gunoi ca să fac rost de recuzite bune. Scaunul ăsta ne va fi foarte util…

– Nu vroiam să-l arunc, dar fiul meu a tot insistat. Mă bucur că îi va fi util cuiva.

– Fiți sigură că va fi. De altfel, veniți la noi la teatru. Vă las un bilet. Va trebui doar să mergeți la casă și să îi spuneți doamnei numele dvs.

– Oh, vă mulțumesc mult. Cu siguranță voi veni. Numele meu este Anca. Mă bucur să vă cunosc.

– Și eu mă bucur să vă cunosc. Îmi spune Teo…

M-am întors în casă și i-am povestit întâmplarea fiului meu. Iar peste 3 zile am fost la spectacol. Spectacolul a fost minunat. O adaptare modernă a “Cererii în căsătorie” de Cehov. După spectacol, Teo m-a invitat la plimbare. Nu știu ce se va întâmpla mai departe, dar ce bine că am aruncat acel scaun…

Citește și: Aveți grijă de bunicuțele voastre: Cum o bătrânică flămândă mi-a schimbat întreaga viziune de viață?