S-au dezis de el pentru că a cerut o porție în plus de cartofi: Povestea băiatului înfiat și abandonat de 5 ori!

Pe vremuri, Cristi era o mică vedetă a casei de copii. Timp de 10 ani a fost luat și adus înapoi de 5 ori. Băiatul și-a pierdut speranța și încrederea în oameni încă din copilărie.

Cristi își amintește bine ziua când a fost înfiat pentru prima dată. Avea 2 ani. Noua lui mamă era veselă, frumoasă și mirosea a bomboane. Tata mirosea a țigări. Era un pic nervos, dar încerca să fie tandru.

Doi ani s-au scurs ca o clipă. Cristi își amintește cert că era foarte fericit. Dar când a împlinit 4 ani, tatăl l-a urcat în mașină și l-a așezat vizavi de el.

– Suntem fericiți că te avem alături, a rostit el.

– Și eu sunt fericit, tati – răspunse băiatul.

– Maică-ta așteaptă un copil. Curând vei avea un frățior sau o surioară, a adăugat bărbatul.

– Mișto, a zis Cristi.

– Da, mișto – a repetat îngândurat tatăl lui. După care a adăugat:

– Nu putem hrăni doi copii acum și va trebui să te întoarcem la internat.

Cristi s-a uitat speriat la el.

– Nu pe mult timp. Peste un an te vom lua înapoi.

Când a ajuns la orfelinat, băiatul încerca disperat să scape din brațele educatorilor, îi implora să-i dea drumul, dar părinții nici măcar nu s-au uitat la el. Bineînțeles că nu aveau de gând să-l întoarcă.

Peste jumătate de an, Cristi era în cabinetul directoarei și asculta taciturn cum ea le explica noilor părinți că este un băiat sensibil, că a suferit o traumă psihologică severă și necesită o atenție deosebită.

Noua sa mamă încuviința ascultător și îi făcea jucăuș din ochi. Peste 2 săptămâni, tot ea a fost cea care l-a întors înapoi la casa de copii, justificând că băiatul mănâncă prea mult și nu vor fi în stare să-l hrănească.

De data asta, Cristi nu a mai plâns. Știa foarte bine de ce sunt în stare adulții. De altfel, el doar a cerut o porție în plus de cartofi. La care noua sa mamă i-a reproșat că trebuie să fie recunoscător că l-au luat de la orfelinat și i-a împins o farfurie cu terci de ovăz.

A treia oară l-au întors pentru că era tăcut și retras. A patra oară pentru că nu avea auz muzical. Iar a cincea oară pentru că era bolnăvicios.

El nici măcar nu mai era invidios când alți copii erau înfiați, fiind sigur că mai devreme sau mai târziu și de ei se vor dezice părinții. În universul lui nu putea fi altfel.

Într-o bună zi școala internat a fost inundată și copiii au fost transferați la o școală normală. În prima zi, Cristi a făcut cunoștință cu Cristian. Noul său coleg era atât de entuziasmat de această coincidență, încât i-a propus să prietenească. În scurt timp, băieții au devenit cei mai buni prieteni.

Odată, Cristian l-a invitat pe noul său amic la el acasă să se joace împreună la calculator. Mama le-a pregătit de mâncare și în timp ce luau masa nu-și putea lua ochii de la Cristi. Băiatul era timid, educat și lejer stânjenit de compania ei. Femeii îi dădeau lacrimile. Inima i se rupea de durere și de neputință. În acea noapte nu a închis ochi.

– Cristi, dacă vrei, poți să vii și în weekend la noi, i-a propus femeia.

– Se poate? A întrebat sfios băiatul.

– Sigur că se poate. Poți să rămâi și peste noapte.

Cristi a venit în weekend-ul următor. A stat la ei sâmbătă, duminică și luni. Marți dimineața femeia l-a dus pe Cristi la orfelinat. Directoarea a invitat-o la ea în cabinet și i-a povestit un pic despre el.

– Cristi e un băiat cuminte, deștept și plin de viață. Dar a avut de suferit în copilărie și cred că și-a pierdut speranța în oameni. El e foarte atașat de fiul dvs. M-am bucurat când am aflat că și-a găsit un prieten, dar peste două luni elevii noștri se vor întoarce la școala veche și mi-e teama că despărțirea îl va distruge complet. Nu știu cum aș putea să-l ajut.

– Nu vă faceți griji, a răspuns femeia. Sunt sigur că băieții vor prieteni în continuare. Cristi e un oaspete binevenit în casa noastră. Nu există nici un motiv de îngrijorare.

Într-adevăr. Peste 2 luni Cristi a fost transferat la școala veche, împreună cu ceilalți copii. Dar prietenia lor nu a încetat. Băieții se vedeau în fiecare zi. După ore, ambii se întâlneau la Cristian acasă, unde îi aștepta un prânz delicios. Băiatul s-a împrietenit și cu tatăl lui Cristian, care era inginer.

Peste jumătate de an, cuplul a hotărât să-l înfieze. De data asta nu s-a mai dezis nimeni de el. Astăzi, Cristi are 26 de ani. Tânărul a mers pe urmele tatălui său și a devenit inginer structurist. Fratele lui și-a făcut o carieră în IT.

Eroul nostru își amintește bine ziua când a părăsit odată pentru totdeauna casa de copii, de parcă s-a întâmplat ieri. De altfel, era ziua lui. Noua sa mamă nici măcar nu știa despre asta. Când toate formalitățile au fost puse la punct, directoarea l-a întrebat pe Cristi ce își dorește de ziua lui. La care băiatul a răspuns.

– Vreau să trăiesc împreună cu tanti Elena și Cristian.

– Pe asta o rezolvăm noi. Dar poate vrei ceva mai concret, a întrebat Elena.

– Aș vrea niște cartofi prăjiți, se poate? A întrebat sfios băiatul.

– Sigur că se poate. Îți fac azi o tigaie întreagă.

În acea zi directoarea a înțeles că băiatul în sfârșit și-a găsit mama de care avea nevoie.

Citește și: Sunt 21 la număr și toți au o singură mamă! Povestea unui cuplu care a înfiat 13 copii, deși aveau deja 8!