Am luat o pisică de la adăpost și, în mod neașteptat, m-am căsătorit cu fostul ei stăpân!

Așa s-a întâmplat, că datorită faptului că am fost promovată la serviciu, am fost nevoită să mă stabilesc în alt oraș. Mi-am găsit un apartament în chirie și deja începusem să mă obișnuiesc cu noua mea viață.

Totul îmi mergea bine, doar că eram singură într-o altă casă și am decis să adopt o pisică, ca să îmi aline sufletul la sfârșit de zi.

În cel mai apropiat weekend am mers să îmi aleg un animal de companie. La început, intenționam să iau un psioiaș micuț, astfel încât să fie mai ușor să ne obișnuim unul cu altul, dar în timp ce mă plimbam prin acel adăpost, mi-a atras atenția un pisoi mare și roșcat.

-De unde îl aveți? – am întrebat eu o angajată de acolo.

-Recent a fost adus de niște tineri. În timp ce s-au oprit pe autostradă să schimbe o anvelopă, de ei s-a apropiat acest pisoi. El avea la gât o zgardă frumoasă cu numele „Marc” inscripționat pe ea.

-Deci, are un nume deja?

-Da, a răspuns fata, sunt uimită că s-a apropiat dvs.. De obicei, el doarme într-un colț și e foarte trist. Probabil s-a pierdut și îi este dor de fostul stăpân.

În acea zi, am decis să nu iau niciun animal și să mă întorc altădată. Mi-au plăcut doi pisoiași dintre cei care erau, dar nu am putut să aleg. De fapt, nu mă părăsea gândul despre acel pisoi roșcat și cuvintele angajatei, că el a ales să intre în contact cu mine.

În ziua următoare am luat decizia definitivă, am mers la adăpost și l-am luat pe Marc acasă. Pisica nu a încercat să opună rezistență și chiar părea mulțumită că a ajuns în mâinile mele.

Acasă, i-am amenajat o cutie mare în care am pus plăpumioara lui și așa ne-am împrietenit.

Foarte curând am început să postez fotografii cu el pe profilul meu. Odată, sub una din fotografii, un tip mi-a lăsat un comentariu: „Și dacă este pisoiul meu?” I-am răspuns: „Chiar dacă este așa, acum este pisoiul meu!”

Tipul mi-a scris un mesaj privat, presupunând că este pisoiul lui pe nume Marc, pe care l-a pierdut în oraș. Apoi, mi-a trimis niște poze mai vechi cu el și, cel mai important, a pomenit și de zgarda cu numele scris pe ea.

I-am răspuns că da, este același pisoi, l-am luat de la adăpost, dar acum este al meu și nu îl voi da nimănui. El a spus că înțelege totul și mi-a cerut permisiunea să vină la mine să îl viziteze pe Marc.

La început, nu voiam ca un tip necunoscut să vină la noi, dar apoi m-am gândit și am decis că este nedrept față de bietul animal.

La câteva zile, băiatul a venit în vizită cu o pungă imensă de mâncare pentru pisici și un buchet de trandafiri albi pentru mine. Am fost mișcată de gestul lui. Marc și-a recunoscut fostul stăpân și a acceptat să stea în brațele lui.

Au stat așa puțin pe canapea. Marc torcea satisfăcut în timp ce el îl netezea. Apoi, băiatul a întrebat:

-Pot să vin din nou?

Am dat din cap în semn de acord. Numele lui era Roman, el a început să vină în fiecare weekend. Marc și cu mine ne-am obișnuit cu vizitele lui, iar eu nu îmi mai puteam imagina viața fără aceste întâlniri.

Acum, acel băiat este soțul meu…