Sărăcia este relativă: Povestea tragică a celor 3 surori care au schimbat literatura engleză!

Pe o moșie englezească, ca oricare altele, trăia o tânără familie de englezi, soț și soție, care la fel nu se evidențiau prin nimic. Decât poate prin sărăcie. Deși sărăcia e un concept relativ. Ei aveau o casă mare, aveau pământul lor, aveau servitori, dar erau nevoiți să poarte haine vechi, prin tavan curgea apa și luau același prânz în fiecare zi. O astfel de sărăcie.

Soția năștea un copil după altul. Tot năștea și năștea, dar în timpul ultimei sarcini s-a stins. Medicina nu era cine știe ce pe acele timpuri. Puțini ajungeau până la 40 de ani. Astfel, tatăl a rămas văduv cu 6 copii – fiul moștenitor și cinci fiice.

Copii creșteau și trebuiau hrăniți. Situația era și mai complicată cu 5 fete la casă. Atunci nu era cea mai bună perioadă să te naști fată sau să fii tată a cinci fete. Toată lumea dorea băieți. Prin urmare, capul familiei a luat decizia să trimită 4 fete la școala-internat, pentru că oricum trebuiau să primească o educație.

Și școala-internat era foarte săracă. Nu era încălzită, că nu exista termoficare pe atunci și nici lemne nu prea aveau. Două surori au murit de tuberculoză. Sau rujeolă. Nimeni nu știe exact. Am spus despre medicină mai sus.

Văzând cum stau lucrurile, capul familiei a decis să-și întoarcă fiicele acasă. Mai bine să învețe acasă, dar să rămână în viață, pentru că cine o să aibă grijă de el la “adânci bătrâneți”. Așa și trăiau – tatăl aflat în pragul bătrâneții, fiul bețiv și cele trei fiice pe care nimeni nu le lua în serios.

Și ce să faci în aceste condiții? Nu prea ai ce face. Te-apuci de scris romane. La propriu. Timpul liber trebuia cumva omorât. Și despre ce să scrii? Despre tot ce vezi împrejur. Despre moșiile sărace englezești, despre pajiștile însuflețite, despre școli-internat urâte și înfiorătoare, despre doamne care iubesc cu pasiune, dar mor de tinere din cauza unor boli necunoscute și despre bărbați care beau, dar nu toți dintre ei sunt nătărăi.

Zis și făcut, fiecare tânără și-a scris propria carte. Pe acele timpuri, femeile nu aveau dreptul să publice cărți așa că toate trei și-au luat câte un pseudonim bărbătesc, cu numele Bell, și au trimis cărțile la redacție.

Toate cele trei romane au fost lansate și au cunoscut un succes nemaivăzut. Nimeni nu știa cine sunt acești trei domni misterioși, cu numele Bell, care au apărut instantaneu pe arena literară națională. Sau poate era una și aceeași persoană? Erau zeci de teorii. Criticii de carte au reacționat negativ, dar oamenii de rând s-au îndrăgostit de creațiile lor.

Cât despre eroinele noastre, ele și-au trăit restul vieții pe acea moșie săracă, îngrijind de tatăl lor rămas orb. Fiul moștenitor a decedat din cauza beției, însă și surorile s-au stins până la 30 de ani. Așa erau vremurile. Ce-i drept, una din ele a trăit 38 de ani, a reușit să se căsătorească și să părăsească moșia. Abia atunci a aflat că romanele lor au avut succes.

Numele lor real era Bronte. Emily Bronte a scris cartea “La răscruce de vânturi”, Anne Bronte a scris romanul “Agnes Grey“, iar Charlotte Bronte este autoarea romanului “Jane Eyre” – toate trei alcătuiesc clasica literaturii engleze.

Citește și: Să nu lași niciodată o persoană sau un eveniment să te doboare – 10 învățături de la laureata premiului Nobel – Marie Curie!