Doug Lindsay avea 21 de ani când viața sa a luat o întorsătură neașteptată. În prima zi a ultimului an de universitate, unde băiatul studia biochimia, s-a întors acasă și a căzut brusc, ca și cum ar fi fost doborât la pământ de cineva.
Asta s-a întâmplat în 1999. Curând, simptomele lui au devenit puternice și incurabile. Avea hipertensiune, se simțea permanent slăbit și amețit. Doug nu putea merge mai mult de 15 metri și era capabil să stea pe picioarele sale doar câteva minute.
Următorii 11 ani i-a petrecut culcat în pat, încercând să rezolve misterul bolii sale misterioase.
Medicii nu aveau nicio explicație. Nicio procedură nu ajuta. Și în cele din urmă, Lindsay și-a dat seama: dacă vrea să-și recupereze viața, va trebui să o facă de unul singur.
Ceea ce s-a întâmplat ulterior a uluit medicina mondială.
Boala lui Lindsay era în mod clar una ereditară. Când avea 18 luni, mama lui era atât de slabă, încât nu-l putea ridica. Când avea 4 ani, ea nu mai putea merge deloc.
Și-a petrecut toată viața la pat. Medicii nu au putut pune un diagnostic concret. Un lucru le-a fost clar: boala era cumva legată de glanda tiroidă.
De aceeași boală a suferit și mătușa lui Lindsay, care era atât de slăbită, încât nici nu-și putea lega șireturile de la pantofi.
Lindsay s-a aprofundat în literatura medicală, fiind hotărât să găsească răspunsurile la întrebările pe care le avea. S-a consultat cu specialiști în endocrinologie, neurologie și medicină internă. Când unul dintre medici a rămas fără idei, l-a trimis pe Lindsay la un psihiatru.
Atunci Lindsay a conștientizat în sfârșit, că trebuie să rezolve singur problema.
În timp ce învața la facultate, Lindsay găsise un manual de 2200 de pagini despre endocrinologie, având speranța că va înțelege ce boală avea mama sa. În acest manual el a găsit un paragraf important, unde se specifica faptul că tulburările suprarenale pot fi asemănătoare celor tiroidiene.
El a decis că problema se afla tocmai în glandele suprarenale – glande situate deasupra rinichilor de pe părțile laterale ale cavității abdominale.
După ce a studiat multe manuale medicale, Lindsay a emis ipoteza că o întreagă clasă de boli ale sistemului nervos autonom poate exista în afara categoriilor obișnuite cunoscute de majoritatea endocrinologilor și neurologilor.
A cumpărat un computer, a obtinut sprijinul unui om de știință și s-a pregătit să lucreze asupra rezolvării acestui mister.
În cele din urmă, el a diagnosticat o boală, în a cărei existență medicii nu credeau.
El a comunicat descoperirile sale la o conferință științifică, provocând o reacție uluitoare a specialiștilor din medicină.
Problema era că numeroase teste și cercetări nu puteau dezvălui anumite dereglări în corpul său. Lindsay a început să bănuiască că există ceva în glanda suprarenală, poate chiar o tumoare, dar nu era.
În 2006, o cercetare a dezvăluit că glandele suprarenale „strălucesc puternic”, spune Lindsay. Această anomalie se încadra în noua sa teorie.
Diagnosticul – hiperplazie medulară suprarenală bilaterală.
În termeni simpli, acest lucru înseamnă că stratul nucleului (partea interioară) a glandelor suprarenale a crescut excesiv și a început să acționeze ca o tumoare. Glandele suprarenale ale lui Lindsay produceau prea multă adrenalină.
Experții aveau îndoieli cu privire la exactitatea diagnosticului. Dar datorită reputației solide a doctorului care îl ajuta pe Lindsay, au fost de acord cu acest diagnostic.
În literatura medicală, Lindsay a găsit în total, 32 de cazuri ce descriu efectele hiperplaziei medulare suprarenale bilaterale.
Lindsay a găsit o soluție simplă: dacă va elimina stratul nucleului din glandele suprarenale (cum ai tăia un ou fiert și ai îndepărta gălbenușul din acesta), atunci el se va vindeca.
Pentru a face acest lucru, el a trebuit să planifice propria sa operație.
El a scris un raport de 363 de pagini în care a propus prima medulectomie suprarenală din istoria medicinei – o operație de îndepărtare a stratului nucleului din glandele suprarenale.
Următoarele 18 luni, Lindsay s-a aflat în căutarea unui chirurg care să fie de acord să facă această operație. În septembrie 2010, Lindsay a fost supus unei intervenții chirurgicale, timp în care chirurgul a îndepărtat cu succes stratul nucleului al uneia dintre glandele suprarenale.
După 3 săptămâni, Lindsay putea deja să stea pe scaun până la trei ore la rând. Până la Crăciun, putea să meargă o milă și jumătate, lăsându-și scaunul cu rotile acasă.
Recuperarea decurgea lent. În 2012, a suferit o operație similară pe a doua glandă suprarenală.
Un an mai târziu, el și prietenii săi au zburat în Bahamas. Înainte de asta, nu văzuse niciodată oceanul.
Până la începutul anului 2014, Lindsay a încetat să mai administrezeze majoritatea medicamentelor de care a depins timp de 11 ani.
Doug Lindsay a făcut incredibilul: s-a salvat singur. Din păcate, nu a reusit să-și salveze mama: era deja prea slabă pentru a fi supusă unei operații și a murit în 2016.
16 ani mai târziu, Doug Lindsay a obținut doctoratul în biologie.
Astăzi are 41 de ani. Ține prelegeri, este angajat în domeniul cercetării biomedicale și se simte grozav. Și cel mai important – nu-și pierde credința în sine și în capacitățile umane.
Ai mai auzit vreodată de așa cazuri de autovindecare?