Fenomenul lui Erismann: De ce școlarii de altădată erau mai sănătoși decât acum?

În anul 1865, un medic elvețian, despre care se știe numai că îl chema Farner, a creat designul unei bănci pentru școlari care ținea cont de morfologia copiilor și era numai bună pentru scris, citit, desen, privit la tablă etc.

Câteva decenii mai târziu, modelul a fost preluat de Friedrich Huldreich Erismann. Erismann era un igienist elvețian, care a absolvit Universitatea din Zurich, apoi s-a căsătorit cu o rusoaică, și-a luat numele Feodor Feodorovich și s-a mutat în Rusia. În scurt timp, Feodor Erismann a devenit foarte popular în Rusia Țaristă.

La doar 28 de ani, acesta a publicat lucrarea științifică „Influența școlilor asupra miopiei” și a creat o nouă bancă pentru școlari, care prevenea apariția miopiei, dezvoltarea bolilor oculare și afecțiunile coloanei vertebrale.

Banca i-a plăcut țarului și în scurt timp s-a răspândit în toată Rusia. Iar după căderea Imperiului Rus și Revoluția din 1917, nici măcar comuniștii nu au renunțat la ea. În consecință, banca lui Erismann a fost preluată de toate țările lagărului socialist și de multe țări occidentale. Cine a copilărit în perioada comunistă, știe bine că și în România au fost populare astfel de bănci la un moment dat.

Erismann considera că banca lui crea condiții confortabile pentru scris, citit și desen, astfel încât coloana vertebrală și ochii copiilor să nu aibă de suferit.

Banca era concepută pentru un singur elev și avea blat reglabil, astfel încât textul să fie citit sub un unghi de 90 de grade. Iar distanța de la blat până la ochii elevului varia de la 30 până la 40 de cm, ceea ce era considerată o distanță sănătoasă și optimă pentru citit. Pe de altă parte, copilul nu trebuia să depună efort sau să se aplece în față pentru a scrie sau a desena ceva. Acest lucru îi proteja ochii și spatele.

Câțiva ani mai târziu, un inginer din Sankt Petersburg, pe nume Pyotr Feoktistovich Korotkov, a decis să îmbunătățească conceptul lui Erismann. Noul model găzduia doi elevi, avea adâncituri pentru călimară, peniță, creioane și cârlige pentru servietă și ghiozdan.

Mai mult de jumătate de veac banca lui Erismann a fost folosită în școlile țariste, comuniste și, mai nou, post comuniste. În unele țări, precum Polonia, Ungaria și Țările Baltice se discută despre modernizarea acestui concept și implementarea lui în școlile contemporane.

Tu ce părere ai despre banca lui Erismann? Crezi că e o idee bună să revenim la acest model sau conceptul e depășit și ține de domeniul trecutului?

Citește și: Arici Pogonici și cravata roșie: 10 lucruri pe care știa să le facă fiecare școlar din perioada comunistă!