De-ar fi și la noi așa! Profesorii primesc mai mult ca deputații. Iată cum sunt lipsiți de privilegii parlamentarii din Suedia

Viața de zi cu zi a deputaților suedezi ai noului parlament, ales în septembrie, va fi una strictă: birouri cu o suprafață de șapte metri pătrați, apartamente mici pentru funcționari și restricții privind utilizarea banilor contribuabililor în activitățile parlamentare.

Deputații suedezi nu se bucură de beneficii suplimentare, cum o fac parlamentarii din alte țări (buget pentru avioane charter, asistență pentru închirierea locuințelor, angajarea consultanților privați, asistență pentru plata cheltuielilor medicale și altele).

În plus, în Suedia, conceptul de „imunitate parlamentară” nu există!

„Suntem cetățeni obișnuiți”, a declarat Per-Arne Hockansson, adjunctul Partidului Social Democrat, într-un interviu acordat parlamentului suedez la BBC News Brazil.

Nu are sens să oferim privilegii speciale parlamentarilor, deoarece sarcina noastră este reprezentarea cetățenilor și cunoașterea realității în care trăiesc. Reprezentarea cetățenilor în sine este un privilegiu, deoarece avem posibilitatea de a influența direcția țării”.

349 de deputați suedezi primesc, la fel ca președintele parlamentului, un abonament anual pentru utilizarea transportului public.

Există puține mașini oficiale, iar utilizarea lor este limitată. Parlamentul are doar trei mașini, modelul Volvo S80. Acest transport este disponibil numai președintelui parlamentului și celor trei vicepreședinți ai săi pentru evenimente oficiale.

„Acesta nu e un taxi!”, explică Rene Poedtke, din sectorul administrativ al parlamentului.

„Vehiculele de serviciu nu sunt potrivite pentru a pleca acasă sau la lucru”.

În Suedia, unicul politician care are dreptul la o mașină este prim-ministru. Mașina este deținută de Serviciul Național de Securitate. Potrivit unui consilier guvernamental, miniștrii pot solicita vehicule „atunci când au un motiv întemeiat pentru asta”.

Salariul brut al unui membru al parlamentului suedez este de 66.900 SEK pe lună (aproximativ 7.200 USD). După achitarea impozitelor mari, salariul net este de aproximativ 40.000 SEK (aproximativ 4.300 USD), ceea ce este jumătate din cel al unui profesor de clase primare în Suedia.

Dacă deputatul are o bază electorală în afara Stockholmului, el poate solicita așa-numitul „traktament” , un ajutor în zilele săptămânii, în care lucrează în capitală. Acest ajutor, destinat exclusiv parlamentarilor care nu au o reședință permanentă în capitală, costă 110 SEK (aproximativ 12 dolari).

Până în 1957, deputații parlamentului suedez nu aveau niciun salariu: ei primeau doar contribuții de la membrii partidului.

Decizia de a stabili salariul pentru parlamentari a fost luată, după ce s-a ajuns la concluzia că niciun cetățean nu trebuie „privat de posibilitatea de a deveni deputat din motive financiare”. Valoarea salariului nu trebuie să fie „atât de ridicată încât să devină atractivă din punct de vedere financiar”.

Niciun deputat nu are dreptul să-și majoreze salariul: în Suedia, salariul parlamentarilor este determinat de o comisie independenă numit Riksdagens Arvodesnämd.

Această comisie este formată din trei membri: președintele, care este de obicei un judecător pensionat și doi reprezentanți, care sunt de obicei foști funcționari sau jurnaliști.

„Nu există niciun parlamentar între noi, suntem o comisie independentă, Consiliul Parlamentului nu ne poate da ordine”, spune președintele comisiei, Johan Hirschfeldt.

Fostul președinte al Curții de Apel din Stockholm, Hirschfeldt, explică că această comisie se întrunește o dată pe an.

„Dar acest lucru nu înseamnă că deputaților li se majorează salariile în fiecare an”, a spus el.

Pentru a evalua dacă salariile cresc, comisia analizează condițiile economice ale societății în ansamblu, inclusiv inflația și fluctuațiile salariale în sectoarele publice și private.

„Data viitoare când ne vom întâlni, vom aprecia circumstanțele generale și poate vom decide să creștem salariul cu 1% sau 1,5% sau poate vom decide să nu o facem deloc”, spune Hirschfeldt.

Decizia comisiei este suverană: nu poate fi contestată și nu are nevoie de vot în parlament.

„Parlamentarii nu au cum să ia decizii în acest proces și eu nu știu dacă sunt mulțumiți sau nu de salariul lor, fiindcă niciun parlamentar, niciodată nu m-a sunat să ceară un salariu mai mare sau să depună o plângere”, spune președintele.

Doar politicienii care au o bază electorală în afara capitalei și nu dețin imobiliare în Stockholm au dreptul să locuiască în apartamente pentru funcționari.

Apartamentele au în medie o suprafață de 45,6 metri pătrați. Cele care au o singură odaie, au o suprafață de doar 16 metri pătrați. Dintr-un total de 197 de case administrate de Parlamentul suedez, doar opt au o suprafață de la 70 până la 90 de metri pătrați.

De fapt, cele mai mici apartamente seamănă cu celulele unui penitenciar foarte modern de lângă Stockholm, unde deținuții, ca majoritatea închisorilor suedeze, au și o baie privată.

În aceste clădiri nu există nicio mașină de spălat rufe, nicio mașină de spălat vase, nici măcar un pat dublu. Majoritatea acestor apartamente nu au nici măcar un dormitor. Doar o odaie, dotată cu o canapea extensibilă ce servește ca living și dormitor.

„Putem pune paturi suplimentare pe roți, dacă este necesar, de exemplu, atunci când ne vizitează o rudă”, spune un membru al parlamentului.

În plus, parlamentarii își pregătesc singuri mâncarea și fac curățenie în casă. Potrivit departamentului administrativ al Parlamentului suedez, curățarea gratuită se face doar o dată pe an în timpul vacanțelor parlamentare de vară.

Și asta nu e tot: apartamentele sunt destinate exclusiv parlamentarilor. Soțiile, rudele și copiii nu au dreptul să trăiască sau pur și simplu să rămână pe noapte, într-un apartament de stat, fără să achite pentru el.

Dacă o rudă a parlamentarului vine să rămână pe o noapte, deputatul are o lună la dispoziție, pentru a achita pentru această noapte.

În holul fiecărei clădiri parlamentare există un ghișeu cu ziare zilnice și diverse publicații.

Acestea sunt destinate utilizării colective de către parlamentari: abonarea la ziare și reviste este finanțată de partid, iar deputații nu au un buget personal pentru abonament.

„Putem să luăm cu noi ziarul, în biroul nostru, să-l citim și apoi să-l întoarcem imediat la ghișeu”, spune parlamentarul Per-Arne Hockansson.

De asemenea, putem citi ziare și alte publicații în biblioteca parlamentară, cu ajutorul unei aplicații pe telefonul mobil”.

Deputații își plătesc cafeaua comandată.

Ei nu au chelneri și trebuie să plătească pentru mâncare. După ce au mâncat, fiecare membru al parlamentului trebuie să-și aducă farfuria la locul unde sunt colectate tăvile, lângă bucătărie.

Fiecare își spală farfuriile și tacâmurile pe cont propriu. În plus, niciun membru al Suediei nu are dreptul să ramburseze costurile produselor alimentare în restaurantele de lux.

Fără secretariat sau consilieri privați.

„Niciun deputat nu are un secretar privat și nu poate angaja consultanți”, explică Mats Lind, din sectorul serviciilor parlamentare”.

În sistemul suedez, fiecare partid politic reprezentat în parlament primește fonduri limitate pentru a angaja un grup de asistenți și consilieri care formează așa-numitul secretariat al partidului. Și acest grup de oficiali este destinat tuturor membrilor partidului.

Cu alte cuvinte, parlamentarii au un grup de consilieri și asistenți care, printre altele, pregătesc analiza politică și sunt responsabili de relațiile cu mass-media.

Secretarul de presă listează secretariatul Partidului Social Democrat: 101 angajați lucrează împreună pentru 100 de deputați. Această echipă de oficiali include consilieri și analiști în problemele politice și relațiile cu presa, precum și unii asistenți administrativi care, de obicei, nu sunt disponibili pentru deputați, în cazul unor sarcini personale.

„Fiecare deputat are programul său de lucru, își pregătește discursurile, își organizează întâlnirile și își rezervă bilete de tren sau avion”, spune reprezentantul.

Printre informațiile pe care fiecare parlamentar suedez le primește atunci când este ales se află un ghid de 35 de pagini numit „Reguli de călătorie” („Reseregler”).

Iată câteva recomandări pentru deputați:

– Ar trebui să aleagă cea mai ieftină modalitate de a ajunge la destinație: tren, mașină sau avion;

– Mașinile care călătoresc trebuie să fie închiriate la o agenție parlamentară de turism, apelând la acele companii, cu care Parlamentul a semnat contract de colaborare. Din cauza costurilor și protecției mediului, mașinile speciale sau de lux nu pot fi închiriate;

– Dacă deputatul își conduce propriul vehicul, trebuie să aleagă cel mai scurt traseu posibil, cu excepția cazului în care există motive speciale pentru un drum mai lung;

– Deputații ar trebui să utilizeze un taxi dacă nu există nicio alternativă al transportului public sau dacă există motive speciale pentru acest lucru;

– În ceea ce privește călătoriile în străinătate, deputatul suedez nu poate cheltui mai mult de 50.000 SEK (aproximativ 5400 USD).

Fără pensie pe viață.

Parlamentarii suedezi nu au, de asemenea, dreptul de a primi o pensie pe viață după ce au fost îndeplinite cel puțin unul sau două mandate.

Legea suedeză prevede următoarele:

„Scopul indemnizației (pensiei) este de a oferi sprijin parlamentar în perioada de tranziție după încheierea activităților sale în parlament. Indemnizația nu e destinată să ofere sprijin permanent fostului parlamentar”.

Aceasta e un fel de asigurare pentru șomaj: ideea constă în aceea că fiecare deputat trebuie să lucreze în Parlament cel puțin opt ani pentru a avea dreptul la indemnizație,  echivalentă cu 85% din salariu, în decurs de maxim doi ani.

Și pentru a primi beneficii mai mult de un an, fostul deputat trebuie să arate că se află în căutare activă a unui nou loc de muncă.

„Este important să înțelegem că sistemul are mecanisme puternice, deputații trebuie să arate că sunt în căutarea unui nou loc de muncă, că nu sunt pasivi, altfel plățile vor fi oprite”, explică Johan Hirschfeldt.

Dacă parlamentarul trece la un alt mandat sau poziție politică, beneficiul este, de asemenea, anulat.

Politicienii regionali nu au salariu.

La nivel regional, reprezentarea politică în Suedia este considerată o activitate suplimentară care se desfășoară în paralel cu angajarea remunerată, astfel că 94% dintre reprezentanții adunărilor regionale nu au salariu.

Ce părere ai despre viața politicienilor din Suedia?