Vezi explicația uimitoare a cercetătorilor de ce timpul decurge tot mai rapid odată cu vârsta

De ce pentru oamenii în vârstă timpul trece mai rapid decât pentru cei tineri, iar în timpul unui accident evenimente au loc „slow motion”?

Filosoful roman Seneca spunea „Doar timpul ne aparține nouă” și, desigur, avea dreptate. Cu el sunt de acord majoritatea psihologilor, întrucât timpul este subiectiv și este perceput de fiecare om în parte.

Cu vârsta ni se pare că timpul zboară mai repede: în copilărie o oră ni se părea o veșnicie, iar la bătrânețe anii zboară ca gândul.

Această senzație că timpul fuge mai rapid odată cu vârsta nu este doar o prejudecată, ea are o explicație științifică.

Cercetătorii au demonstrat că timpul este mai grăbit din punct de vedere subiectiv în mărime de rădăcina pătrată a vârstei. Adică pentru un matur de 40 de ani un an decurge de 2 ori mai repede decât pentru un copil de 10 ani. Judecând după această legitate, atunci deducem 4 perioade de viață: 5-10 ani (1 x), 10-20 de ani (2 x), 20-40 de ani (4 x), 40-80 de ani (8 x).

Unul dintre cele mai cunoscute și convingătoare argumente pentru acest fenomen constă în aceea că majoritatea senzațiilor pentru un copil sunt noi, el le trăiește pentru prima oară, iar maturul le-a trăit de mai multe ori în viața sa. Copiii trebuie să fie implicați maximal în ceea ce se întâmplă la momentul actual și să acorde acestui proces resurse mintale suficiente, pentru că ei au nevoie permanent să reconstruiască modele sale mintale despre lume pentru o adaptare normală la ea și pentru un comportament adecvat.  De cealaltă extremă se află adulții care foarte rar ies din tiparele activităților lor obișnuite și din rutină. Când creierul se întâlnește de mai multe ori cu același stimul, el devine „invizibil” pentru noi, întrucât el deja s-a întipărit în memorie și pentru el este nevoie de mult mai puține resurse mintale – acest proces se numește adaptare nervoasă.  În timpul implicării parțiale a momentului curent, în memorie se înregistrează amintiri mai puțin detaliate, motiv din care pare că timpul trece foarte repede.

În modul de trecere a timpului un rol important îl au și emoțiile. Cel mai mare efect în acest sens venind de la frică.

Oamenii care au trăit situații extremale, precum sunt accidentele auto, spun că în acele secunde ochii văd precum o cameră video care filmează în regim „slow motion”.

În acest timp persoana înregistrează în memorie orice detaliu, deoarece se ajunge la o concentrare maximală a atenției.

Astfel, cu cât este mai emoțională o persoană, cu atât mai concret este apreciat un interval de timp. Oamenii cu cele mai bune abilități de cronometru sunt cei ce suferă de depresie.

Un grup de cercetători de la Universitatea din Hertfordshire, Marea Britanie, au demonstrat că oamenii ce suferă de depresie ușoară manifestă așa numitul „realism depresiv”: ei se concentrează mai puțin pe factorii externi, care le pot influența percepția lor asupra timpului, astfel ei mult mai concret  apreciază intervalele de timp din trecut, decât oamenii fără depresie, care, de obicei, supraestimează timpul ce s-a scurs.

Așadar, percepția timpului este încă un subiect deschis pentru lumea cercetătorilor. Alte studii ar putea schimba total viziunea oamenilor asupra acestuia. Până atunci, însă timpul rămâne subiectiv pentru fiecare dintre noi, chiar dacă ora pentru toți e aceeași.

Sursa

window.sc_adv_out || []).push
error: Content is protected !!