Tu trebuie să știi asta! Promotorul pedagogiei umane îți spune care este cea mai mare greșeală a sistemului educațional actual: „Noi îi amăgim pe copii când le spunem că îi pregătim pentru viață”

Pedagogia clasică cultivă spiritualitatea în interacțiunea creativă dintre matur și copil.

Însă astăzi, adesea pedagogia este autoritată, care obligă și e bazată pe sancțiune și laudă. Pedagogia umană caută asemenea căi, prin care să fie mai puține conflicte și mai multe bucurii. Mai puține blocaje și mai multe reușite.

Noi le adresăm copiilor în timpul studiilor câteva mii de întrebări. Profesorul a povestit, a dat temă pe acasă și apoi îi întreabă pe cei care au pregătit, iar pe cei care nu au pregătit îi pedepsește. Vorbim despre personalitate, dar nu facem progrese în ceea ce privește relațiile umane cu personalitatea.

Prietenia, ajutorul reciproc, empatia, compasiunea – este ceea, ce cu adevărat lipsește. Învățământul – este o treabă mult mai ușoară. Este finanțată lecția, se planifică reușita.

Mendeleev, marele chimist și pedagog, spunea: să oferi niște informații moderne unui om nepregătit pentru ele, e ca și cum să dai o sabie unui nebun. Nu cu asta oare ne ocupăm noi acum? Și apoi vedem terorismul.

Au introdus Examenul Național Unic ( un test asemănător BAC-ului în Federația Rusă) – un organism străin în lumea noastră educațională, pentru că este o neîncredere în raport cu școala și cu profesorul. Acest examen îl împiedică pe copil să-și elaboreze propria viziune asupra lumii: anume în acei ani în care trebuie să  se gândească la lume și la locul lor în ea, ei sunt ocupați cu pregătirile pentru acest examen final. Cu ce fel de valori și sentimente absolvă o persoană școala, nu are importanță?

Însă baza bazelor este profesorul. Să înveți și să educi este o artă, o interacțiune subtilă dintre un copil și un matur. O personalitate dezvoltă o altă personalitate. Să învețe poate și un robot, dar să dezvolte o moralitate doar un om.

În școli a apărut un nou „standard”, deși nu-mi place acest cuvânt, însă asta îi invită pe pedagogi la creație. Trebuie să ne folosim de asta. Pe când în programele de pregătire a învățătorilor se promovează autoritarismul. În niciun manual de pedagogică nu există cuvântul „iubire”. Reiese că copiii au fost educați autoritar, universitatea asta consolidează și ei vin ca profesori începători cu aceleași principii. Ei sunt ca oamenii vechi. Iar pe urmă îmi scriu: „Cum să fac așa încât copiii să nu mă încurce în timpul lecției?” Profesorii de la Dumnezeu sunt numărați pe degete, ei nu pot fi influențați, spre deosbire de restul.

Școala nu are în prezent un scop. În școala sovietică acesta era: să educe niște comuniști devotați. Poate că nu era un scop bun, dar era. Iar azi? Noi nu trebuie să punem pe copiii noștri să slujească un partid: partidul se va schimba. Atunci pentru ce îi educăm noi pe copiii noștri? Clasicul propune omenie, bunăvoință, recunoștință, dar nu un set de cunoștințe. Iar deocamdată noi pur și simplu mințim copiii, că îi pregătim pentru viață. Noi îi pregătim pentru examenul final, dar acesta e departe de viață.

Shalva Amonashvili, pedagog și psiholog

Sursa

window.sc_adv_out || []).push
error: Content is protected !!