Trebuie să faci doar ceea ce-ți provoacă „clinchete” în interior

Eu mă conduc după o lege care se numește „picioarele în apă”. O dată la 3-5 ani ar fi bine să găsești un râuleț, să pui picioarele în apă și, stând așa, să te gândești: Ce ai făcut în acești ani? De ce? Trebuia într-adevăr să faci aceste lucruri? Încotro mergi?…

Fiecare trebuie să viziteze India: este o experiență care îți va schimba radical conceptul de viață, îți oferă oportunitatea de a-ți reviziu ritmul vieții și orizonturile. Fiecare om ar trebui să călătorească în țarile în care fericirea plutește în aer, precum bulele de șampanie – în Italia, Cuba. Acolo oamenii fac ceea ce le dictează sufletul și inima, savurează viața, sunt exemple ideale de comportament.

Să mergi de fiecare dată pe același drum este plictisitor, neinteresant și necorect. Repetarea este într-o oarecare măsură iritantă: aici deja am fost, aici am stat, cu acesta am băut, cu acela am mâncat, cu celălalt am dansat. De aceea, este recomandat să-ți faci regulat o revizie: ești fericit sau nu? Acest autocontrol trebuie să fie o procedură regulată și obligatorie. La fel ca și baia. Dacă simți că „te mănâncă pielea” din cauza nefericirii e cazul s-o „speli” imediat.

Trebuie să identifici ce anume nu merge bine și să faci din acest loc un pas. Această mișcare va fi întotdeauna complicată și dureroasă, dar foarte necesară.

Să fii fericit este o muncă interioară dificilă. Majoritatea gândesc în felul următor: iată, am găsit formula ideală, o să optez pentru ea fiindcă așa fac majoritatea oamenilor deștepți. „Deștepților” nu le place să irosească timpul pe cunoașterea lumii de sine stătător. „Proștilor” însă le place să depună efort în acest sens. Ei comit greșeli, dar trăiesc cu adevărat aceste clipe. Lor nu le este interesant să primească totul de-a gata, pentru ei orice secundă este valoroasă. Căutările de sine, greșelile sunt în sine viața.

Să fii nefericit înseamnă tot timpul să tinzi spre ceva, fără să observi că deja ești acolo unde vrei să ajungi. În fiecare zi te afli în fericire, însă nu cu toții observă acest lucru. Mulți se gândesc că atunci când vor obține ceva în viață, vor fi mai bogați atunci vor face ceea ce-și doresc și vor fi fericiți. Ei trebuie să înțeleagă că pot face ceea ce își doresc cu adevărat acum și în orice moment. Proștii anume așa fac, pur și simplu procedează, fără să aștepte ceva.

Cu cât mai mult trăiesc, cu atât mai multe înțeleg și cu cât mai multe obțin, cu atât sunt mai fericit. Nimic mai fals. Premiile și medaliile nu întotdeauna îți aduc fericirea. Fericirea nu depinde de bogăție sau greutăți, ea este în interior și depinde doar de tine.

Este interesant să-mi ocup timpul doar cu ceea ce este imposibil de făcut. Restul nu prezintă interes.

Să fii prost = să fii fericit. Proștii sunt cei care merg spre fericirea lor în pofida tuturor impedimentelor. Ei lasă toate treburile de care n-au nevoie și fac doar ceea ce le aduce bucurie.

Sursa

window.sc_adv_out || []).push
error: Content is protected !!