Toți râdeau de ea și îi aruncau gunoi în geantă. Însă totul până la un moment. Vezi ce i-a făcut să-și schimbe atitudinea

Ana a fost crescută doar de mama sa, care era infirmieră. Trăiau într-un apartament micuț, învechit, lăsat de bunica. Ana purta rochii cusute de mama sa nopțile și palton cu mâneci alungite, tot de mama. În schimb învăța să cânte la flaut.

Clasa în care învăța era una obișnuită, învățau și copii cu părinți bogați, dar și cu părinți mai nevoiași. De ce anume Ana a devenit victima lor, nu a fost clar.

Ea nu era luată în excursii și călătorii, nu era invitată la zilele de naștere. Râdeau de ea fără motiv. Atunci când Ana ieșea la răspuns în fața clasei, se auzeau numai hohoteli și șoapte.

Geanta sa era pe post de gunoiște, iar orice cuvânt al ei sau mișcare – un moment amuzant pentru toți.

În clasa a șaptea, mama a făcut tot posibilul și i-a cumpărat Anei o scurtă nouă. Una foarte bună și scumpă pentru acele timpuri.

Ana se temea ca cineva să nu i-o fure, de aceea o ținea mereu la ea. A luat-o și la ora de sport, însă așa cum trebuia să alerge a lăsat-o pe scaun, unde au rămas 3 colege de-ale sale, eminente.

Când a revenit Ana după scurtă, nu a mai găsit-o, fetele „exemplare” au avut grijă ca aceasta să dispară, iar ceilalți colegi care au văzut ce s-a întâmplat, s-au făcut orbi și muți.

Scurta a dispărut, iar Ana a venit a doua zi din nou în paltonul cu mâneci alungite. După ore, toată clasa a plecat la cinema, cu cele 3 eminente în frunte, iar Ana, ca de obicei, nu a mers.

Seara la ușa Anei au venit mamele celor 3 colege „minunate” și i-au adus o scurtă, nu cea pe care au furat-o, alta asemănătoare. Ana desigur că nu a vrut s-o primească, fiindcă nu-i aparținea. Atunci în casă a intrat una dintre acele fete eminente, care și-a cerut scuze de la Ana și i-a zis că n-o să mai râdă niciodată de ea, ba mai mult, chiar i-a propus să meargă împreună în fiecare dimineață la școală.

Nu, pe acea fetiță eminentă nu a acuzat-o nimeni de furt. Însă o lecție prețioasă i-a oferit-o regizorul filmului urmărit în acea zi de către toți colegii Anei. Au privit filmul „Matahala” un film pentru copii, la care au plâns cu toții, chiar și băieții din clasă. După asta ei au discutat între ei, înțelegând că acest film este despre Ana și atitudinea lor și au hotărât  să le spună totul părinților.

Însă ce privesc atăzi copiii noștri? Filme care în cel mai bun caz nu-i învață nimic, iar în cel mai rău caz îi învață cum să facă șotii sau chiar să comită delicte.

Atăzi nu mai există acele filme despre și pentru adolescenți, care să învețe ce înseamnă dragostea, respectul, adevărul, binele și răul, care să le sugereze cum să-și înțeleagă semenii și cum să-și recunoască greșelile.

Sursa

window.sc_adv_out || []).push
error: Content is protected !!