O lecție de recunoștință și curaj de la o fetiță adoptată! Citește cum și-a salvat mama adoptivă de la moarte!

Când a murit mama ei, Liza avea doar doi anișori. A rămas orfană, nimeni din sat nu a putut să o înfieze sau să aibă grijă de ea. Când aproape să aleagă calea orfelinatului, Maria Petrova, o mamă a 5 copii, a hotărât, împreună cu soțul ei să o înfieze pe Liza.

– Ce faci, Maria?, o întrebau oamenii din sat. -Nu vezi că și așa ții greu și că mai ai cinci copii?

-Nimic, răspunse Maria, acolo unde stau cinci la masă se găsește loc și pentru al șaselea.

Anii au trecut. Liza a crescut mare, ascultătoare și afectuoasă. Nu era un copil problematic și a ascultat-o întotdeauna pe mama ei. Unii oameni i-au spus că ea rămăsese orfană și că era adoptată de către această familie, care nu i-a spus nimic.

Liza nu era supărată pe acest lucru. Dimpotrivă, ea a devenit mai atașată de părinții ei și, adesea, când o îmbrățișa pe mama ei, îi șoptea:

-Ești mama mea adevărată!, spunea Liza!

Frații și surorile ei au plecat, după ce au crescut. Liza însă a rămas cu părinții. La doar 14 ani, ea era o fată frumoasă, cu ochii limpezi, mereu calmă și prieteoasă.

Odată Maria a mers la râu pentru a spăla hainele. Era primăvara devreme, gheața de la mal nu se topise încă. Maria a început să-și spele hainele. Ea era pe gheață, ca să poată ajunge la apă. La un moment dat, gheața a crăpat.

– Gheața a crăpat, gheața a crăpat! În scurt timp s-a adunat multă lume.

Gheața s-a desprins și se depărta de mal. Maria ar fi putut sări pe mal, dar era deja prea târziu.

Văzând asta, Maria începu să intre în panică și țipă în groază. Panica se declanșase și în rândurile oamenilor: unii strigau să fie aducă o barcă, alți strigau să fie adusă o frânghie, iar în acest timp gheața se îndepărta. Dintr-o dată toți au văzut-o pe Lisa fugind spre râu. Fără a ezita, ea a sărit în apa rece și a început să înoate spre mama ei.

Mama, văzând-o striga disperată:

– Liza, du-te înapoi! Amândouă vom pieri!

Liza însă nu o asculta, iar când a ajuns la mama ei, ea a luat-o de mână și a spus cu fermitate:

– Calmează-te, mamă, Dumnezeu ne va salva!

Într-un final, au ajuns amândouă la mal. Mama ei a început să plângă în hohote. Femeile care erau acolo le-au învelit în pături și le-au luat acasă. Oamenii au mai stat acolo încă mult timp. Toți discutau despre curajul Lizai și despre dragostea ei față de Maria, mama ei adoptivă.

Sursa

window.sc_adv_out || []).push
error: Content is protected !!