Poate e cazul să te oprești să mai lupți pentru o iubire neîmpărtășită?

Era odată, ca niciodată o prințesă minunată care credea în dragoste și era gata să lupte pentru ea. Cu ideea că „scopul scuză mijloacele”, prințesa s-a avântat să-și salveze prințul, când a aflat că acesta a căzut în mare disperare, căutare de sine și îmfumurare. Asta chiar dacă și dragonul care îl păzește lângă turnul în care se află, îl consideră un tâmpit cum rar întâlnești.

Dar prințesa, fiind foarte încăpățânată și luptătoare, s-a pornit la drum după marea sa iubire, pentru care e gata de orice. Și-a luat sabia cea mai ascuțită, calul cel mai rapid și a pornit la drum lung și greu după prințul aflat în primejdie.

Iar prințul nostru plictisit și iubitor de laudă și aprecieri, nu recunoaștea că este în impas, dar spera din tot sufletul că cineva îl va jeli și îl va salva. Mare, nătărău era prințul, mare.

După ce a trecut prin foc și prin apă, a ajuns prințesa să lupte pentru dragostea prințului cu dragonul, asta în timp ce prințul, stătea în turnul întunecat, se uita cum cei doi se bat și cu mândrie de sine, mânca pop corn și bea whisky. Mare, nerod era prințul, mare.

Și au luptat ei așa câteva zile, până ce dragonul a hotărât s-o întrebe pe prințesă:

– Ascultă, mărunțico, la ce bun îți trebuie ție prințul acesta?

– Cum adică „la ce bun”, îl iubesc, a răspuns indignată și obosită prințesa.

– Păi, el doar pe sine se iubește și doar despre sine știe să vorbească. Plus la toate, este un alcoolic și un egoist de nu vede nimic prin jur. Pentru ce îți trebuie ție un asemenea prinț?

– Eu îl iubesc și trebuie să lupt pentru dragostea noastră, a răspuns prințesa, fiind uimită de sinceritatea dragonului.

– Eu te rog! În primul rând, ce fel de dragoste e asta pentru care trebuie să lupți? Iubirea trebuie să fie din dorință proprie și reciprocitate. E imposibil să obligi pe cineva să te iubească și să lupți pentru asta e inutil. Dragoste sau este sau nu este. Iar în al doilea rând, uite-te mai bine la acest prinț, în afară de dezamăgiri și subaprecieri, el nu-ți va mai putea oferi nimic.

Atunci prințesa și-a dat seama că cel pe care îl iubește e altfel de cum îl credea și că în zadar luptă pentru iluzii deșarte.

– Ai dreptate, dragonule. Te rog să-mi ierți stupiditatea. Poate mergem undeva să mâncăm? a spus prințesa, lăsând arma jos.

– Nicio problemă, hai urcă pe mine, așa vom ajunge mai repede, cunosc un loc unde se face cea mai bună friptură, trebuie neapărat s-o guști.

Prințesa și dragonul și-au luat zborul, iar prințul așa și a rămas un narcisist prostănac și egoist.

Și uite așa, s-a terminat povestea mea, iar cei ce au citit vor învăța că trebuie să se oprească din goana după iubiri deșarte și neîmpărtășite.

Autor necunoscut

Sursa