Părinții, copiii și karma (ezoterism)

Fie că ei ne sunt cei mai apropiați și dragi prieteni ai sufletului, fie că îi considerăm niște oameni cu suflet de piatră, ce nu ne înțeleg și sunt vinovați pentru neîmplinirile noastre, părinții noștri nu ne-au fost dați întâmplător. Distribuirea lor în rolul acesta important pentru noi, în acest rol indispensabil pentru ca noi să intrăm în marele joc cosmic, ni se datorează în totalitate. Sau altfel spus avem anumiți părinți pentru că am rezonat cu ei la nivel spiritual.

Ce înseamnă AM REZONAT în acest caz?

Am avut nevoie exact de calitățile și defectele lor genetice pentru a ne continua evoluția spirituală. Și nu o putem continua decât dacă venim aici cu anumite caracterisitici necesare pentru această întrupare.

Totul în univers e energie și informație, iar ADN-ul fiecărei ființe emite pe o frecvență unică, personală, iar această frecvență se păstrează și după moartea corpului fizic. Ființa păstrându-și memoria la trecerea în lumea de dincolo. Ea revine aici tocmai pentru a evolua spiritual. Și cum în evoluție nu există salturi, sau altfel spus nu putem evolua (cu înțelesul de a crește sau de a ne schimba) în lumea de dincolo, e necesar să reluăm jocul vieții cu aceleași calități (aptitudini și cunoaștere) și defecte (temperament, personalitate). Fapt ce ne ajută să ne învățăm lecțiile karmice.

Venim aici și ni se pare că NU REZONĂM DELOC cu părinții noștri.

Este doar o impresie umană, rezonanța cosmică despre care am vorbit mai sus este de altă natură. Nu de aceea natură sufletească, pe care noi o numim potrivire, iubire, armonie. În jocul vieții ei sunt cei meniți să ne ajute să ne continuăm evoluția.

Să nu uităm niciodată, părinții noștri nu sunt zei, sunt oameni cu calități și defecte, oameni, elevi la scoala vieții ca și noi, oameni cu durerile lor, cu bucuriile lor, cu împlinirile și neîmplinirile lor. Au propria lor viață și propriul destin ce implică lecții.

Lecțiile de viață se suprapun până la un punct.

Toți venim aici pentru a avansa, pentru a urca pe scara evoluției. Deci avem lecții. Lecțiile, indiferent sub ce formă concretă s-ar prezenta ele pe planul uman, la un nivel spiritual sunt emoții, sentimente, iar la un nivel foarte subtil nu sunt decât energii. Energii pe care e necesar să învățăm să le stăpânim, să le direcționăm, să le controlăm. Pentru ce? Pentru a crea situațiile favorabile evoluției sufletului. Pentru a deveni creatori/stăpâni pe sine și pe creația proprie.

Să luăm un caz concret.

O mamă suferă de emotivitate excesivă. Este extrem de timidă, fapt ce o împiedică să realizeze multe lucruri în viață. La nivel spiritual acest fapt se concretizează în faptul că nu se poate exprima pe sine, deci un blocaj la nivel de tiroidă. Sau altfel spus la nivel de chakra 5, chakra comunicării. Comunicarea este blocată atât cu ceilalți, din cauza emoțiilor puternice, cât și cu Universul ca întreg, cu divinitatea. Ea nu se lasă condusă de inspirație, ignoră sau nu aude vocea interioară ce o poate ghida corect. În plus pentru că nu comunică cu oamenii liber și sincer, nu se poate exprima pe sine, trăiește autolimitându-se. Multe din dorințe nu sunt exprimate, multe vise nu se împlinesc. Din această cauză se nasc multe alte necazuri, deoarece comunicarea este esențială în rezolvarea problemelor. De aici se nasc alte boli cauzate de emoțiile negative cauzate de neîmplinirile vieții.

Fiica ei vine aici, pe Pământ, deoarece în experiențele trecute nu și-a rezolvat problemele exprimării de sine. Ea, acum, va avea o lecție de viață exact pe sectorul social, după cum indică astrograma ei. Deci ea trebuie să se afirme pe acest plan, să-și facă o carieră de invidiat. Desigur, are probleme cu emoțiile, cu comunicarea, cu exprimarea propriului sine…iar aceste probleme moștenite genetic trebuie depășite.

E oare mama vinovată?

Nu față de fiica ei. Ea a fost doar mediul favorabil sau altfel spus persoana potrivită să transmită niște gene având o anumită problemă. Dacă nu s-ar fi născut cu această problemă, ea nu ar fi putut evolua ca spirit. Nimic din ce facem aici pe Pământ, nu putem schimba pe cealaltă lume, putem doar conștientiza. Ca să schimbăm e necesară întruparea. Sau altfel spus – experiența vieții pământene. Aici întâlnim provocări, opoziții, dar și ocaziile ce ne ajută să creștem.

Un alt caz…

Un tată nu poate să iubească. Are un blocaj la chakra inimii. Prin urmare, nu-și iubește nici fiica. Ea se simte abandonată, neiubită, nesigură pe sine, din cauza faptului că tatăl ei o ignoră. E defectul lui, iar ea a venit aici pentru a învăța lecția iubirii. Pentru că are o problemă, schema spirituală o va conduce către iubiri imposibile, către relații nepotrivite, către acel gen de relații menite să se sfârșească prost. Ea se va simți neiubită, abandonată, confirmându-și de fiecare dată schema mantală din copilărie. Funcționând după tiparul ei. De ce? Cu ce a greșit ea ca să aibă un astfel de tată? În această existență n-a greșit cu nimic, pentru că un copil nu poate greși. Însă în viața sa anterioară, a fost una din acele persoane egoiste, care a abandonat, a trădat, a ignorat iubirea. A fost lipsită de empatie. Acum, abandonată fiind va simți nevoia să-și vindece sufletul. Acest lucru se poate realiza apropiindu-se de Dumnezeu, prin rugăciune, fapte bune, meditație, cunoaștere. Astfel va învăța iubirea și va evolua spiritual. De vină nu e tatăl…ci chiar ea.

Există vinovați în marele joc cosmic?

Nu, în cele din urmă toate aceste scheme sunt menite să ne forțeze să evoluăm. Pentru că în această lume materială evoluăm cu ajutorul dualității creatoare de conflicte. Prin ea se creează lecțiile, prin ea se rezolvă lecțiile când facem alegerea corectă din punct de vedere spiritual.

Deci, există un singur fel de vinovați în acest joc, cei ce nu aleg vindecarea. Cei ce refuză să conștientizeze ceea ce e evident. Cei ce în condițiile de azi în care informația spirituală e la îndemâna tuturor, prin cărți, prin internet, prin diverse cursuri și școli, nu au altă preocupare decât să dea vina pe ceilalți sau pe mediu/situații pentru problemele lor. Cei care aleg ignoranța, cei care aleg calea simplă a telecomenzii și a arătării cu degetul. Ei ignoră faptul că ceilalți nu sunt decât martori, actori, în piesa cu același scenariu. Regizorul suntem noi. Iar scenaristul e ceea ce numim în psihologie inconștient.

Părinții noștri ne pot influența viața:

– genetic prin calități – aptitudini, temperament, caracter.

– genetic prin defecte de caracter, psihice sau chiar fizice – boli.

– prin modul lor de comportament între ei – copiii simt diversitatea dintre părinții lor, chiar dacă aceasta e bine mascată, nefiind exprimată în fața lor. Ei sunt mici magicieni, sau mai bine spus – mici clarvăzători.

– prin modul lor de comportament cu ceilalți – copiii iau drept exemplu modul părinților de a vorbi și a reacționa, ei fiind întotdeauna influențați subtil (la nivel emoțional) de reacțiile părinților lor. Influențe ce se întind în timp, chiar și pe timp de-o viață.

– prin modul lor de a vedea lumea și viața sau altfel spus prin relația lor cu divinitatea. Păcatele părinților îi afectează energetic pe copii cât sunt mici (câmpul lor energetic fiind destul de sensibil), dar și când sunt maturi, dacă aceștia nu și-au format o legătură proprie și puternică cu divinitatea.

– cel mai important – părinții îi influențează pe copii prin iubirea ce le-o poartă, sau lipsa lor de iubire față de propriul copil. Iubirea se simte. Iar lipsa ei se simte și ea. Lipsa ei îi afectează pe copii într-un mod pe care nici măcar nu îl bănuiesc, energetic – protecția e scăzută, în destin pot apărea blocaje, apar sentimente de singurătate, inutilitate, abandon, gelozie, invidie, deseori nejustificate de situația în fapt (dar justificate de sentimentul de a se fi simțit NEIUBIT de proprii părinți – sentiment al cărui ecou se aude o viață).

Orice ar fi nu ne putem ignora relația cu părinții, fie că vrem sau nu, ea are o influență majoră asupra întregii noastre vieți. Fie că ne plac sau nu părinții noștri e necesar să fim conștienți că ei sunt pământul în care sămânța sufletului nostru a ales să se planteze. De ce? Pentru că ei aveau aceleași calități și defecte necesare creșterii noastre spirituale. De probleme cauzate de ei e necesar să ne detașăm sufletește, pentru că doar astfel nu putem detașa energetic și karmik, renunțând la pretenții.