Maya Plisetskaya: „Lumea se împarte în oameni buni și oameni răi..”

14783804118g4nk-520x288

„Ce mai vrei să știi despre mine, visătorule?

Că sunt stângace și totul fac cu mâna stângă? Că toată viața mea am suferit de insomnie? Că am fost întotdeauna o persoană conflictuală și deseori mă expuneam pericolului în zădar? Puteam ofensa pe cineva necugetat și pe nedrept, după care regretam. Că două poluri opuse se uneau în mine: puteam fi risipitoare și lacomă, ambițioasă și fricoasă, regină și sclavă? Că iubeam să-mi aplic creme hidratante și doar astfel să mă așez la masa din bucătărie pentru a juca în cărți? Că iubeam fotbalul și heringul? Că nu fumam și niciodată nu-i iubeam pe fumători, iar din cauza unui singur pahar de vin sufeream de dureri de cap? Că am fost extraordinar de credulă și imaginabil de nerăbdătoare? Că eram agresivă și impulsivă? Că toată viața mea îl iubeam și îl idolatrizam pe Rodion Shchedrin?

Sau poate să-ți povestesc despre balet și obiceiurile mele profesionale? Că obișnuiam să-mi torn apă caldă în poante pentru a nu aluneca în timpul dansului? Că mă sufocam în corsete și mă machiam cu meticulozitate timp de câteva ore pentru a arăta armonios pe scenă alături de alte personaje?

Ce lecție am învățat? Un adevăr desprins din viață pe care l-am acumulat de-a lungul experienței mele: Oamenii nu se împart în clase sociale, rase sau sisteme guvernamentale. Oamenii se împărt în buni și răi, foarte buni și foarte răi. Trăim într-o epocă unde se varsă sângele oamenilor nevinovați, se distruge viața, se spulberă speranțele…Așa va fi și în continuare, pentru că în asta constă esența umană. Oare pot astfel de calități ca receptivitatea, mărinimia, compasiunea, bunătatea și sacrificiul de sine să reziste în fața invidiei, lăcomiei, trădării, minciunii, cruzimii și nerecunoștinței? Nu, ar fi o bătălie inegală.

Dar în fiecare generație, în fiecare colț al lumii, în cele mai păcătoase regiuni uitate de Dumnezeu, se nasc și își poartă crucea Oamenii Buni. Ce ți-a fost prescris – asta vei trăi. Și eu am trăit. Sunt sinceră cu mine însămi. Nu i-am supărat pe bătrâni și pe copii, ba chiar și animalele se simțeau în singuranță lângă mine. Nici pe prieteni nu i-am trădat. Datoriile am rambursat și pe nimeni niciodată nu am invidiat. Toată viața mea am trăit-o pe scenă. Toată viața m-am ocupat de balet. Puține am realizat, aș fi putut mai mult…Dar îi mulțumesc Universului și pentru puținul de care am avut parte și naturii pentru provocări, pentru că m-a învățat să mă apăr, să nu renunț și să-mi trăiesc viața corect, frumos și sănătos.”

fragment din cartea „Eu, Maya Plisetskaya”