Julia Gippenreiter: cum să-i faci pe copii să te asculte? 5 PAŞI în comunicarea cu ei

Ați înscris copiii la o  școală engleză, îi duceţi anual la mare și vă consideraţi un bun părinte? Dar cel mai important lucru în educaţia copilului e felul în care vorbești cu el.

În ciuda faptului că în ultimii 10-20 de ani, lumea din jur s-a schimbat, problemele copiilor și părinților rămân aceleași. Noi încă mai dorim – copiii noștri să ne asculte, vrem să trăim fără conflicte și certuri. În același timp, a existat o schimbare semnificativă: părinții au mai multe şanse să se intrebe: este întotdeauna necesar, cu orice preț să obţină  ascultarea?

Cei mai mulți dintre noi doresc să-şi crească copiii în mod corespunzător. Începem să recunoaştem faptul că un copil are dreptul să fie așa cum este, că nu trebuie să-l împingem, să-i impunem anumite standarde (ca în “Patul lui Procust”, de Camil Petrescu). Dar cum să procedăm? Cât de banal nu ar părea,  mai întâi este necesar să înţelegem copilul. Și în baza înțelegerii nevoilor sale personale, să construim relații.

Înainte de a reacţiona la năzbâtia fiului, fiicei, trebuie să înțelegeți ceea ce se află în spatele ei: oboseală, resentimente, iritare, furie sau bucurie?

Pentru a face acest lucru, copilul trebuie:

În primul rând, ascultat.
În al doilea rând, să înţelegeţi emoțiile și să le explicaţi lui însuși – pentru că copilul  mic de multe ori pur și simplu nu  poate exprima în cuvinte sentimentele sale.
Și numai după aceea puteți continua să insistaţi asupra părerii proprii sau ,dimpotrivă,din  acest moment să renunțaţi la intenția  de a-l „educa“.

Partenerul de înțelegere stă la  baza relațiilor de prietenie, fie că este vorba de soț și soție sau mamă și copil. Aici intervine rolul inestimabil al tehnicilor de ascultare activă. De exemplu, copilul a spus: „Nu vreau să merg la culcare!“ Mama poate începe să insiste, copilul – încăpățânat, în cele din urmă mama se duce să se plângă lui taică-său: „El nu ascultă de mine!“ Și acesta este un conflict.

Cum să evitaţi o confruntare? Înțelegeți că dormitul pentru un copil mic – este plictiseală. Trebuie să-i  spuneţi: „Ai un joc foarte interesant, nu vrei să mergi la culcare, dar e timpul. Acum vom merge să ne spălăm apoi îţi voi spune o poveste “. Aceasta este o ascultare empatică. I-aţi spus copilul că înțelegeți sentimentele sale și că le respectaţi. Nu creați scandalul și aveţi de pierdut, pentru că în cele din urmă aţi reușit să-l luaţi cu binişorul şi să-l culcaţi în mod paşnic.

Algoritmul ascultării active sau empatice se aplică, în orice caz,  partenerului de orice vârstă. Și dacă alegeți acest stil de relație, trebuie să lucraţi asupra sinelui. Trebuie să învăţaţi să ascultaţi, să înțelegeţi și să accepte copilul sau partenerul dvs. Dacă el refuză să îndeplinească unele sarcini, întrebaţi-vă: a fost o rugăminte sau o cerință?

Sunteți gata să luaţi în considerare interesele altora?

Sunteți conștienți de faptul că studiile lui, interesele sale sunt vitale pentru el?

Părinţilor, copiii nu pot fi educaţi fără lucrul asupra sinelui. Când aplicați tehnici de ascultare activă, începe ceea ce eu numesc comunicare abilă : se  schimbă treptat starea de spirit generală, devin mai binevoitoare tonul și atmosfera generală în familie.

Psihologii au descoperit că stilul parental de educaţi se înscrie în psihicul copilului, și mai târziu în viața de adult de multe ori se execută în mod automat. Sunt şanse mari ca copiii dvs să educe nepoții așa cum i-aţi educat pe ei. Și dacă ceva nu vă convine, vă îngrijorează relația cu copilul, acesta este un bun motiv de a revizui stilul de educație în familie și să înceapeţi să corectaţi situația.

5 lucruri pe care le puteți face pentru copilul dvs. în fiecare zi:
1. Încurajaţi-i toate succesele. Sărbătoriţi și laudaţi realizările, discutaţi detaliile victoriei, admiraţi copilul cu fiecare ocazie.

2. Împărtășiți sentimentele. Povetiţi în detaliu despre experiențele și emoțiile trăite – atât pozitive, cât și negative.

3. Spune fraze afabile, cum ar fi „Mă simt bine cu tine. Mă bucur să te văd. E bine că ai venit. ”

4. Îmbrăţişaţi-l de cel puțin 4 ori, și de preferință de 8 ori pe zi. O idee bună să facă același lucru în ceea ce privește membrii adulți ai familiei.

5. Nu vă implicaţi în studiile/temele sale, dacă el nu cere. Chiar dacă știţi cum să faceți mai bine, nu vă grabiţi cu sfaturi și asistență.

Din cartea Juliei Gippenreiter: „Să comunici cu copilul. Cum? “

Sursa