Fereşte-te de aceste 5 erori grave pe care le fac părinţii furându-le micuţilor copilăria!

Una dintre gravele greşeli pe care le comit părinţii în raport cu odraslele sale e că nu-şi pun întrebări precum: Cum e format copilul meu? Cum gândeşte? Ce simte? Tocmai de asta asemenea părinţi îşi educă deseori confuz copiii. Pe de o parte, îi cer copilului să se comporte matur (chiar dacă are 2 sau 3 ani), iar pe de alta, susţin că fac totul pentru o copilărie fericită a acestuia.

Un părinte trebuie să reflecteze serios asupra a ceea ce înseamnă copilăria în realitate. E de fapt singura perioadă când omul se exprimă liber şi sincer. Copilul nu înţelege că anumite lucruri nu pot fi spuse într-un moment nepotrivit, că nu-i corect să faci în public anumite lucruri pe care le poţi face acasă etc. Dar cu timpul le va afla oricum pe toate. Mai întâi, părinţii buni îşi vor învăţa copiii să se comporte corect şi doar după aceea – restul lucrurilor. Comportamentul copilului e faţa părintelui.

Problema e însă că încercând să-i înveţe pe copii anumite lucruri cât mai devreme, părinţii nici nu bănuiesc că de fapt le fură copilăria.  De ce să strigi la copil dacă a vărsat ceva jos? Sau chiar crezi sincer că a vrut să facă vreun rău? Şi dacă e aşa cine să fie de vină dacă nu părintele?

Cum să facem totuşi în aşa fel, ca să nu le furăm copiilor copilăria?

1. E contraindicat să-i faci copilului permanent observaţii, mai ales asupra lucrurilor neînsemnate. Nu trebuie să-ţi descarci pe seama copilului emoţiile negative acumulate în decursul zilei. E o povară prea grea pentru un copil.

2. Nu trebuie să manipulezi copilul dând vina pe sănătatea-ţi şubredă! Părintele e primul om pe care copilul nu vrea să-l piardă.

3. Nu-i cere copilului ceea ce nu poate face. Dă-i voie să sară dacă vrea, în loc să-ţi impui decizia să stea locului făcând origami, de exemplu.

4. Nu-l certa, mai ales în public. Copilul merită o explicaţie şi chiar nu-i obligat s-o înţeleagă din prima.

5. Nu-i cere copilului să-ţi înţeleagă problemele sau păsul de moment.

Noi maturii, vrem să fim primiţi şi înţeleşi. Dar îi înţelegem oare noi înşine pe copiii noştri? Încercăm oare să înţelegem ce se întâmplă în mintea şi sufletul lor? Trebuie să-ţi pui întrebări precum:

– La ce vârstă copilul e interesat să citească?

– Care-i perioada în care începe să înţeleagă legătura dintre cauză şi efect?

– Când poate sta o perioadă fără părinţi? Cât timp?

– Când are nevoie să converseze şi să se joace cu alţi copii? Cât timp? Cum?

– Ce necesităţi are la o vârstă sau alta?

Răspunsurile la aceste întrebări te vor ajuta să înţelegi cum să faci ca să nu-i furi copilăria copilului tău.

sursa