Drumuri construite pe veacuri: Cum au reușit romanii ceea, ce mulți nu reușesc nici astăzi!

Romanii aveau reputație de mari ingineri, iar acest lucru este confirmat de multe dintre construcțiile care au rămas în urma lor. Una dintre cele mai renumite și durabile construcții care s-a păstrat parțial până în prezent sunt faimoasele drumuri, care i-au ajutat de fapt pe romani să-și creeze și să-și mențină imperiul. Dar oare cum cu mii de ani în urmă au putut ei să creeze o astfel de infrastructură, care a reușit să supraviețuiască mult mai mult timp, decât majoritatea drumurilor moderne.

S-a estimat, că rețeau de drumuri romane acoperea o distanță totală de peste 400.000 de km, aproximativ 120.000 km fiind „drumuri publice”. Acestea se întindeau de-a lungul vastului Imperiu Roman de la Marea Britanie în nord, până la Maroc în sud, de la Portugalia în vest, până la Irak în est, permițând mutarea rapidă a soldaților și a bunurilor dintr-o parte a imperiului în alta.

Romanii clasificau drumurile lor după câteva categorii. Cele mai importante dintre ele erau viae publicae (drumurile publice), după care urmau viae militares (drumurile militare), actus (drumurile locale) și, în sfârșit, privatae (drumurile private). Primele erau cele mai late și ajungeau până la 12 metri în lățime. Drumurile militare erau menținute doar de armată, iar drumurile private erau construite de proprietarii individuali.

Un fapt interesant este că romanii nu construiau peste tot aceleași drumuri. Construcția lor varia în dependență de relieful și de materialele de construcție, care erau disponibile în zonă. De exemplu, pentru construcția drumurilor în zonele umede și pe dealuri au fost utilizate tehnologii complet diferite. Cu toate acestea, existau anumite norme standard care erau respectate în timpul construcției drumurilor.

Drumurile romane erau constituite din trei straturi. Stratul inferior, frundamentul era constituit din pietre sau pământ. De asemenea, pentru formarea acestui strat era utilizat pietriș, cărămizi despicate, materiale de lut și chiar grămezi de lemn (când drumurile erau construite deasupra terenului mlăștinos). Următorul strat – cel mediu era constituit din materiale mai moi, cum ar fi nisip sau pietriș mărunt. Uneori acesta chiar era așezat în mai multe straturi succesive.

Și, în sfârșit, stratul de deasupra era din prundiș sau pietriș amestecat cu var. În locurile mai „aglomerate” (de exemplu, în apropierea orașelor) drumurile erau făcute mai impresionant – stratul de la suprafață era constituit din blocuri de piatră sau pietre de pavaj.

Este remarcabil faptul că drumurile nu erau perfect netede – centrul era mai înalt, decât marginile. Acest lucru era făcut special, astfel încât apa de ploaie să se scurgă de pe suprafața drumurilor în șanțurile de drenaj. Aceste șanțuri serveau, de asemenea, parțial pentru a proteja călătorii din zonele mai periculoase, unde lângă drum puteau fi ambuscade.

Nu ar fi o exagerare, dacă am spune că drumurile au jucat un rol decisiv în soarta Imperiului Roman. În primul rând, acestea au oferit ocazia pentru mișcarea rapidă a oamenilor și a bunurilor în tot imperiul. De exemplu, în anul 9 î. H., folosind aceste drumuri, viitorul împărat Tiberius a reușit să parcurgă aproape 350 de km într-o singură zi, grăbindu-se la fratele său care era pe patul de moarte. De asemenea, asta însemna că trupele romane puteau fi expediate rapid în diferite părți ale imperiului în caz de urgență, adică în cazul revoltelor interne sau a amenințărilor externe. Pe lângă faptul că rețeaua de drumuri permitea armatei romane să-și depășească dușmanii, aceasta a redus și necesitatea garnizoanelor mari și scumpe în tot imperiul.

Pe lângă obiectivele militare, drumurile construite de romani permiteau, de asemenea, dezvoltarea comerțului și schimbului cultural. De exemplu, „Via Traiana Nova” a fost construită pe vechiul traseu comercial care lega Egiptul și Siria, și servea pentru comerț și în perioada romană. Și, în cele din urmă, drumurile romane aveau încă o funcție – cea ideologică. Oricine vedea o astfel de „șosea antică” știa că acest loc a fost deja cucerit de Imperiul Roman.