Cum se schimbă viața ta, după ce adopți o pisică Sphynx. Iată care este experiența plină de peripeții a unui tânăr. Te vei amuza pe cinste!

Se dedică celor care au luat sau vor să ia acasă un animal abandonat.

Am adoptat și eu o pisică. Nu mă întrebați de ce și pentru ce. O pisică nudă, de un an, cu un nume foarte masculin – Gherman. Am văzut anunțul „ Îmi pare rău să-l eutanasiez, avem deja un copil” și mi-a fost jale de el. Am venit la stăpână și în schimbul a câtorva lei, am luat această creatură fără blană, plus 10 kilograme de nisip pentru pisici. Abia acum mi-am dat seama că trebuia să mă pun pe gânduri încă de când stăpâna mi-a zis:

– O să luați și cușca sau s-o arunc?

Am luat-o pentru orice eventualitate și am pus-o în portbagaj, după care am pornit la drum. Iar după ce am pornit, mi-am dat seama de ce această creatură cheală era transportată doar în cușcă. Tot drumul ea a sărit dintr-un colț în altul al salonului mașinii și a pișat tot ce a putut, inclusiv pe mine.

Însă după ce am ajuns acasă, totul abia a început…

Întrucât era deja luna mai, soarele încălzea destul de bine, așa că trebuia să am grijă ca geamurile să fie acoperite. Într-o zi, când am venit seara de la serviciu, l-am surprins pe Gherman în vasul de veceu, era ars de soare și încerca să se răcorească în singurul vas cu apă pe care l-a găsit în casă. Am fost nevoit să-l duc la veterinar, care i-a prescris niște unguente ce au costat cât jumătate de salariu. Pe lângă aceasta doctorul mi-a recomandat și să-l castrez, procedură care îl va ajuta să uite și de urinatul frecvent prin toată casa. Trebuie să menționez că la acel moment, eu după mirosul din casă puteam deja să înțeleg cât de sănătoși sunt rinichii motanului meu.

Ei, și cum primisem salariul, i-am făcut o nouă programare la veterinar pentru a-i extirpa acele glande sexuale care-l fac atât de nesuferit. Însă se pare că Gherman avea alte planuri, a căpătat un soi de râie pe tot corpul, pe care doctorul ne-a pus să le tratăm cu noi unguente costisitoare și cu băi zilnice în apă. Într-o săptămână, s-a obișnuit atât de bine, că la ora 7 dimineața mă aștepta în cadă, cu o privire care îmi cerea să-l scarpin sub duș.

Așadar, după încă o săptămână de proceduri, pielea lui Gherman a devenit ca de catifea și am venit iarăși la medic pentru procedura cea mai serioasă și mult așteptată.

O injecție de adormire și în câteva zeci de minute totul a fost gata. Drumul spre casă am încercat să-l parcurg lin, ca să nu-l afectez și mai mult.

Spre mirarea mea Gherman și-a revenit destul de rapid. Iar începând cu a doua zi își făcea nevoile doar în nisipul pregătit. Când totul a trecut definitiv, pisoiul meu a devenit și mai gingaș.

Încă o problemă cu prietenul meu a fost și rămâne frigul. E destul ca temperatura în cameră să scadă sub 20 de grade, că Gherman începe să caute locuri călduroase, precum ar fi lângă aragaz. Dar am rezolvat și această problemă, meșterindu-i o haină dintr-o mânecă a unui pulover vechi de-al meu.

Acum Gherman este sănătos și fericit, iubește să stea pe calorifer și își amintește cu groază de momentele în care glandele dintre picioare îi făceau viața un coșmar.

Autor: ksenobianinSanta

Sursa

window.sc_adv_out || []).push
error: Content is protected !!