Anton Cehov despre cele 8 calități esențiale ale oamenilor culți

Despre aceasta personalitate au fost spuse deja toate – Anton Cehov (1860 – 1904), unul dintre cei mai mari dramaturgi și scriitori ai lumii.

El fiind medic de profesie, oferea consultatii gratuite oamenilor care avea nevoie dea aceasta. Pentru ca sa aiba cu ce trai, a recurs la a scri povesti si diferite articole pentru ca ulterior sa le publice in reviste.

„Sunt un om cu familie, fără avere. Am nevoie de bani și Divertismentul (n.r. revistă umoristică) îmi plătește zece copeici rândul. Nu-mi pot permite să câștig mai puțin de 150-180 ruble pe lună, altfel dau faliment”, îi mărturisea Cehov lui Nikolai Leikin, redactor șef al revistei „Oskolki”, într-o scrisoare scrisă în anul 1884.

„Cehov este un artist incomparabil. Cehov a creat forme noi de scris, complet noi, după părerea mea, în întreaga lume, cum nu am mai întâlnit nicăieri. Și nici nu poți să-l compari pe Cehov ca artist cu scriitorii ruși anteriori – cu Turgheniev, Dostoievski sau cu mine. Cehov a impus o formă specifică, la fel ca impresioniștii.”
(Lev Tolstoi)

 

In perioada 1885 și 1887, a tratat de boli mii de oameni si a publicat peste 300 de articole, aceste articole au devenit impulsul pentru ca sa inceapa sa crie literatura serioasa.

7872755-r3l8t8d-400-chekhovbrothers
Anton și Nikolai Cehov

 

[…] În respect pentru tine, voi fi sincer. Ești furios, te simți insultat. […] Asta pentru că ești o persoană decentă care conștientizează că trăiește o minciună. Și când un om se simte vinovat, întotdeauna caută justificări în afara lui. […]

Dacă eu mi-aș abandona familia, aș încerca să-mi găsesc scuza în caracterul pe care-l avea mama sau în faptul că scuip sânge. E o chestiune naturală și de iertat. E natura umană, până la urmă. Și ai dreptate când simți că trăiești o minciună. Dacă nu ai fi simțit asta, nu te-aș fi numit o persoană decentă. Când dispare și decența, ei bine, asta e deja altă poveste. Te resemnezi cu minciuna și ajungi să nu o mai vezi.

Pentru mine nu ești un mister, și adevărul e că poți fi și extrem de ridicol. […]

[…] Deseori mi te-ai plâns că oamenii „nu te înțeleg”! Goethe și Newton nu s-au plâns de asta… Numai Iisus s-a plâns, dar El se referea la doctrina Lui, nu la persoana Sa.[…] Oamenii te înțeleg perfect. Și dacă tu nu te înțelegi pe tine însuți, nu e vina lor.

Te asigur, ca frate și ca prieten, că te înțeleg și sunt alături de tine cu toată inima mea. Îți cunosc calitățile cum îmi cunosc dosul palmei; le prețuiesc și le respect din tot sufletul. Dacă dorești să-ți arăt că te înțeleg, îți pot enumera aceste calități. Cred că ești un om bun, atât de bun până la a fi moale, mărinimos, lipsit de egoism, ești în stare să-ți dai și ultimul bănuț; nu ai în tine nici invidie, nici ură; ai o inima simplă, ești compătimitor cu oamenii și animalele, ești demn de încredere, fără pică sau șiretenie în tine, și uiți repede răul…

Ai de asemenea un har de sus pe care mulți nu-l au: talentul. Acest talent te ridică dintre milioane de alți oameni, pentru că pe Pământ, doar unul din două milioane de oameni este artist. Talentul e cel care te distinge între ceilalți: și dacă ai fi fost un broscoi sau o tarantulă, oamenii tot te-ar fi respectat, pentru că talentului îi sunt iertate toate păcatele.

Ai însă un singur neajuns, și toată situația ta se trage de acolo. Iar acest neajuns este completa ta lipsă de cultură. Iartă-mă, te rog, dar veritas magis amicitiae [adevărul mai presus de prietenie].

Vezi si tu ce conditii indeplinesc oamenii culti!

În opinia mea, oamenii culți îndeplinesc următoarele condiții:

1. Respectă personalitatea umană și, astfel, sunt întotdeauna buni, blânzi, politicoși și gata să dea o mână de ajutor. Nu fac mare caz dacă le lipsește un ciocan sau o radieră; dacă locuiesc împreună cu cineva, nu privesc lucrul acesta ca pe o favoare pe care o fac acelei persoane și, atunci când pleacă, nu spun „nu se poate trăi cu tine”. Iartă vacarmul și frigul, și carnea arsă, și vorbele de duh, și prezența străinilor în casele lor.

2.Nu se identifică doar cu cerșetorii și pisicile. Inimile lor suferă după ceea ce ochiul nu poate vedea… Se scoală noaptea din pat să ajute, să le plătească fraților facultatea, să le cumpere haine mamelor lor.

3. Respectă proprietatea altora și, astfel, își plătesc datoriile.

4.Sunt neprihăniți și minciuna îi înfricoșează. Nu mint nici cu cele mai mărunte lucruri. Minciuna este o insultă la adresa ascultătorului și îl așază într-o poziție inferioară în ochii vorbitorului. Nu pozează, pe stradă se poartă ca acasă, nu se fălesc dinaintea celor mai sărmani ca ei. Nu sunt înclinați spre flecăreală și nu-și împovărează ascultătorii cu confesiunile lor. Din respect pentru ei, de multe ori aleg să tacă decât să vorbească.

5.Nu se victimizează pentru a smulge compasiune. Nu se joacă cu inimile celorlalți pentru ca aceștia să ofteze și să le ofere atenție. Nu spun „Sunt neînțeles” sau „Nu sunt dorit” pentru a crea drame ieftine, vulgare, răsuflate, false.

6.Nu au vanități gratuite. Nu le pasă de lucrurile frivole ca celebritatea, […], nu pleacă urechea la perorația delirantă a vreunui privitor la un spectacol, nu doresc să fie cunoscuți prin taverne… Dacă fac o faptă bună, nu pășesc țanțoș ca și când ar fi săvârșit o minune și nu se fălesc că au intrat acolo unde alții nu au fost admiși… Cei cu adevărat talentați se țin cât mai departe de ochii lumii… Până și Krîlov spunea că un butoi gol sună mai tare decât unul plin.

7.Dacă au un anumit talent, îl respectă. Sacrifică pentru el odihna, femeile, vinul, vanitatea… Sunt mândri de talentul lor… Mai mult decât atât, sunt delicați.

8.Își dezvoltă un simț estetic. Nu se pot duce la culcare în hainele de zi, nu pot să vadă crăpături în ziduri din care ies gândaci, nu pot să respire aer toxic, nu pot păși pe unde a scuipat altcineva, nu mănâncă direct din oala de pe aragaz. Caută cât de mult posibil să se înfrâneze și să-și înnobileze impulsul sexual… De la o femeie nu își doresc o parteneră cu care să împartă patul… Nu caută genul de dibăcie pe care o au cele care spun minciuni neîncetat. De la o femeie își doresc, în special dacă sunt artiști, spontaneitate, eleganță, compasiune, instinct matern… Nu dau peste cap vodcă la orice oră din zi sau din noapte, nu se poartă ca porcii. Beau doar când sunt liberi, la ocazii. Pentru că-și doresc mens sana in corpore sano [o minte sănătoasă într-un corp sănătos].

Și așa mai departe. Asta este ceea ce fac oamenii culți. Pentru a fi cult și a nu fi sub nivelul mediului tău, nu este suficient să fi citit The Pickwick Papers și să fi învățat pe de rost un monolog din Faust

Este însă nevoie de trudă constantă, zi și noapte, lecturi consecvente, studiu, voință. Fiecare oră dedicată este prețioasă. Trebuie să renunți la vechiul tău stil de viață și să o iei de la capăt. Vino acasă. Aruncă sticla de vodcă, întinde-te pe canapea și pune mâna pe o carte. Acordă-i o șansă lui Turgheniev. Nu l-ai citit niciodată.

Trebuie să renunți la vanitatea ta, nu mai ești copil… Vei avea 30 de ani curând. E timpul!
Te aștept… Cu toții te așteptăm.

Al tău,
A. Cehov

window.sc_adv_out || []).push
error: Content is protected !!