Află de la psihoterapeut ce fel de structură de personalitate posezi: nevrotică, psihotică sau de limită și vezi ce înseamnă asta

„Nu există oameni sănătoși, există doar oameni insuficient investigați” – o glumă a psihiatrilor care devine tot mai reală în zilele noastre. Practic orice persoană din societatea contemporană la o anumită vârstă nimerește într-o zonă în care psihicul întâmpină greutăți și nu știe cum să reacționeze adecvat la o situație de stres.

Ca urmare a acestora, persoana dezvoltă fie nevroză fie psihoză, în dependență de tipul organizației personalității – nevrotică sau psihotică. Ceea ce înseamnă, că nimerind într-o situație neobișnuită sau extremală, anume de tipul organizației personalității va depinde felul în care aceasta va reacționa la cele petrecute.

Așadar, prin ce se caracterizează aceste tipuri de structuri de personalitate?

Oamenii cu structură nevrotică a personalității dispun de un simț al identității integrat, comportamentul lor se caracterizează printr-o oarecare consistență, integritate. Ei sunt capabili să se înțeleagă pe sine și pe cei din jur, ca și tipaje integrate, inclusiv cu neajunsuri și virtuți, le poate aprecia temperamentul și caracterul. În percepția lor, există un hotar clar între simțurile proprii și simțurile altora. Ca și căi de depășire a stresului ei le aleg pe cele mature precum: raționalizarea, intelectualizarea, izolarea. Lor nu le sunt caracteristice halucinațiile și delirul, în cazul dânșilor lipsesc cu desăvârșire formele neadecvate de gândire, sunt persoane empatice și înțelegătoare în raport cu alți oameni. Nevroticii au capacitatea de a pune la îndoială convingerile sale, ei sunt mereu în căutarea adevărului, se străduie să trăiască și să fie utili societății, să câștige meritul pentru dragoste și înțelegere, bunul simț pentru ei prevalează asupra propriilor dorințe.

Oamenii cu structură psihotică de personalitate sunt mai neorganizați și mai goliți în interior decât alții. Cei care se află în stare de psihoză acută sunt ușor de detectat: au halucinații, delir, gânduri alogice. Însă foarte mulți oameni cu o astfel de structură a personalității trăiesc o viață normală atât timp cât nu sunt supuși unor stresuri puternice. Psihoticii se caracterizează prin aceea că au dificultăți în ceea ce privește propria identificare și a celor din jur, ei nu se pot descrie amplu pe sine și nici pe alții. Mecanismele lor de apărare sunt destul de primitive: retragerea în fanteziile proprii, negarea, controlul total, idealizarea sau subaprecierea, divizarea sau disocierea. Granițele dintre lumea interioară și cea exterioară pentru aceste persoane sunt destul de șterse, existând și un deficit evident de încredere. Cei care au o astfel de personalitate cred că sunt neprotejați în această lume și sunt gata mereu să creadă că sfârșitul este inevitabil. De aceea, ei preferă să trăiască într-o lume a lor, pe care ei o controlează și nimeni nu o poate invada.

Oamenii cu structură de limită a personalității se află la granița dintre cele două tipuri: nevrotică și psihotică. Deși acești oameni au caracteristici din ambele categorii, spre deosebire de psihotici, ei nu au halucinații și delir, deși sunt înclinați spre o gândire alogică. Iar spre deosebire de nevrotici, ei totuși se bazează pe mecanismele primitive de apărare precum divizarea, idealizarea, negarea sau omni-puterea. Problema lor este că ei nu pot fi nici apropiați și nici distanțați de oamenii dragi. Atacurile de panică, depresiile și bolile pe care astfel de pacienți le identifică ca și stres sunt caracteristice pentru ei.

Așadar, reieșind din aceste tipuri de structuri ale personalității un psihoterapeut poate să acorde persoanei ajutorul calificat.

De menționat, că tipul de structură a personalității se formează încă în copilărie și nu se modifică pe parcursul vieții, iar fiecare dintre cele 3 tipuri se manifestă individual pentru fiecare persoană.

Sursa