Află cum să gândești ca să iei decizia corectă!

Rațiunea umană poate ”zidi o casă” nouă și din ”cărămizi” vechi,  nu însă din cele care au fost deja întrebuințate.

Experiența arată că cele mai grandioase descoperiri au fost nu atât rezultatul unor cercetări, cât al unor revelații. E valabil și pentru marile opere. Spre exemplu, muzica genialilor compozitori este un rod al inspirației și nu al unui proces de combinare a notelor muzicale.

Dacă ar reuși conștiința să descifreze toate semnalele venite din suflet, omenirea ar obține acces direct la un imens câmp informațional.

E greu de conceput cât de mult ar putea evolua civilizația umană în așa caz. Dar, rațiunea nu numai că nu poate să audă, dar nici nu vrea. Atenția umană este captată în permanență fie de lucrurile din jur, fie de diverse trăiri interioare. Monologul interior practic nu se mai oprește, fiind supus rațiunii, care la rândul ei pur și simplu ignoră semnalele transmise discret de sufletul omului.

Sufletul, spre deosebire de rațiune, nu operează convențional. Acesta nu raționalizează și nici nu dialoghează. Poate doar să simtă sau să știe ceva. Din momentul în care rațiunea a început să opereze cu denumiri abstracte, legătura dintre suflet și conștiință începe să se atrofieze. Rațiunea este mereu ocupată cu propriile monologuri, considerând că totul are o explicație rațională, deținând astfel controlul asupra întregii informații. Sufletul nu face decât să transmită semnale incerte, pe care rațiunea nu le poate descifra întotdeauna.

Rațiunea operează cu instrumente consolidate: cuvinte, idei, concepții, scheme. Atuni când influența rațiunii slăbește, conștiința capătă acces la intuiție – o voce din interior care n-are cuvinte și care apare ca un sunet ce nu se aude.

Sufletul, de multe ori știe ce urmează și încearcă din răsputeri să aducă informația la nivelul conștiinței. De multe ori rațiunea face abstracție de semnalele timide primite. Rațiunea e prea ocupată cu problemele de logică. Dar, spre deosebire de rațiune, sufletul nu greșește, nu raționalizează, ci simte și știe sigur. Și de câte ori putem auzi pe cineva spunând: știam doar că nu va ieși nimic bun din toată istoria asta.

Sufletul operează doar cu unul dintre cei doi indicatori destul de exacți: senzația de confort  sau de disconfort. Sufletul este cel care are acces la câmpul informațional universal și are capacitatea de a descifra ceea ce va urma. Dar aceste cunoștințe apar ca niște senzații difuze de confort sau disconfort.

Sarcina omului este de a învăța  să descifreze mesajul pe care sufletul încearcă să i-l transmită rațiunii, confortul sufletesc fiind un indicator eficient în acest sens. Îndată ce ai luat o decizie, ”deconectează-ți” rațiunea și încearcă să-ți deslușești vocea interioară. Fă același exercițiu, admițând că ai luat o altă decizie. Dacă hotărârea luată corespunde unei stări de bine, cel mai probabil ai luat o decizie corectă.

sursa