6 mari compozitori care s-au pomenit în situații amuzante din viață

1. Ludwig van Beethoven dintotdeauna a fost o persoană intransigentă și categorică chiar și în relațiile cu cei mai dragi și apropiați. Atunci când fratele său mai mic, Johann, și-a cumpărat o moșie, acesta îl făcea pe grozavul față de toată familia și într-o zi i-a trimis chiar lui Ludwig o carte de vizită pe care scria: „Johann van Beethoven. Prorpietar de pământ”. Compozitorul i-a trimis înapoi cartea de vizită, semnând pe verso: „Ludwig van Beethoven. Proprietar de creier”.

2. Odată, unul dintre ascultători, uimit de virtuozitatea și măiestria lui Johann Sebastian Bach, l-a întrebat: „Muzică dvs este atât de expresivă, reușiți să o manevrați cu un rafinament diabolic de simplu. Îmi spuneți poate cum se poate de interpretat aceste piese într-un mod mult mai rapid?”. Bach i-a răspuns: „Muzica în general nu necesită instruire. Nu e nimic mai ușor decât să cânți la orgă: trebuie doar să apeși clapele necesare la momentul potrivit, atât”. Pe bune, organistul german a fost un adevărat poznaș. Uneori chiar se deghiza ca un profesor de școală sărac și cerea permisiunea să cânte la organul bisericii provinciale. Muzica lui era atât de splendidă și puternică, încât slujitorii bisericii părăseau în grabă edificiul echivalându-l pe compozitor cu însuși diavolul.

3. Toată viața sa Franz Schubert a trăit în sărăcie, fiind un veșnic nevoiaș. Cel mai mare câștig al său – 800 de florini pentru un concert – i-au ajuns doar pentru câteva săptămâni: venitul obținut s-a repartizat între achiziționarea unui pian și rambursarea datoriilor. Îmrăcămintea și lenjeria de pat a alcătuit toată averea compozitorului austriac rămasă după moartea lui.

4. Într-o zi, întârziind la propriul concert, Niccolo Paganini a oprit o trăsură și a rămas extrem de uimit când vizitiul i-a cerut o taxă de zece ori mai mare decât una standard, spunând: „Păi, și dvs luați pentru bilet de zece ori mai mult de la fiecare persoană care vine să vadă cum cântați pe o singură coardă”. Paganini i-a răspuns: „Ei bine, vă voi plăti 10 franci dacă mă veți duce la teatru pe o singură roată”.

5. Cu siguranță, vestitul compozitor Joseph Haydn, mentorul lui Mozart, era un tip cu simțul umorului. Se spune că Haydn concerta la Londra, dirijând una din simfoniile sale. Cum în acele vremuri era la mare modă să frecventezi spectacolele de muzică clasică,  imitând familiile regale, toată nobilimea, cu mic cu mare, de obicei se bulucea la astfel de evenimente, mai mult ca să fie remarcați, să-și etaleze toaletele, să se scrie despre ei în ziare, etc și mai puțin din pasiune pentru muzică. Motiv pentru care, la un moment dat, în timpul concertului, o parte din sală  începea să moțăie. Haydn a observat că și în timpul concertului său, jumătate din sală adormise, fapt care l-a deranjat destul de tare.  Așa că, până la următorul concert, când s-a reîntors la Londra, Haydn a compus o simfonie nouă, a 94-a, cu o linie melodică foarte lină și suavă, doar că… la sfârșitul părții a doua, cam când calculase el că sala intră într-un somn liniștit și odihnitor, dădea semn orchestrei să execute brusc o lovitură puternică de timpane, care să-i facă pe spectatori să sară în sus ca arși. Din acest motiv simfonia a fost ulterior supranumită „Surpriza”. Așa i-a taxat celebrul compozitor pe cei care nu au arătat respectul cuvenit muncii sale.

6. Într-o zi, Mozart, care la moment avea 14 ani, a fost întrebat de un tânăr cum să învețe să cântă la fel de maiestuos ca și tânărul geniu. „Nu e atât de dificil cum pare – trebuie să recurgi la notele muzicale când dorești să notezi melodia preferată. Încearcă!” – a răspuns Mozart. Interlocutorul lui i-a replicat că cel mai bine i se primește să scrie versuri, iar compozitorul a intervenit brusc afirmând că asta chiar necesită un talent desăvârșit și nu se compară deloc cu procesul de compunere a muzicii. „Încetează! E foarte simplu, trebuie doar să încerci!” – a răspuns tânărul care, conform legendei, era însuși Goethe.