3 Sfaturi utile pentru părinţi: Ce memorează copilul?

Memoria copiilor diferă de memoria adulților. Copilul este  mult mai emotiv, sensibil, astfel încât el va memora cu ușurință emoţiile dintr-o conversație mai mult decât conținutul ei. Copilul, care se implică cu entuziasm într-o activitate , va memora starea de spirit și emoţiile sale în legătură cu acea activitate.

1. Sentimente și emoțiile  copilului

Și, într-adevăr, emoțiile copilului joacă un rol important.

Iată un exemplu: băiatul Andrei se afla cu mama sa  afară. Mama era implicată în treburile casnice, iar copilul, ca să nu se plictisească,  a construit o „casă“ din materialele la îndemână.

Cu mare entuziasm el a cărat  niște cărămizi, nuiele, și era foarte bucuros de invenția sa. Pe neaşteptate, s-a întors tatăl de la pescuit, și i-a spus fiului său să strângă mizeria asta numit „casă“. Pur şi simplu a stricat munca copilului. Ce e de spus în cazul dat?

Nu contează motivul pentru care tatăl a stricat invenţia copilului. Poate că fiul a construit o „casă“ în locul greșit, sau poate exista un alt motiv. Contează acum? Copilul s-a supărat, şi  la inimă, în afară de supărare și tristețe nu a rămas nimic.

Astfel, comportamentul părinților descurajează dorința copilului de a face ceva și de a crea. Copilul ţine minte mult timp aceste momente, în timp ce, probabil, tatăl a uitat demult acest caz.

Copilul va memora emoțiile negative în acest moment, aşa ca nu vreau ca ei să se repete din nou în viața lui. Și în cazul în care copilul își amintește că această ocupație nu a dus la  nimic bun, cu excepția remarcii neplăcute din partea tatălui, atunci de ce să contruiască din nou  și să indispună părinții.

Părinții ar trebui să se atârne respectuos faţă de orice ocupaţie a copilului. Ei trebuie să înțeleagă – ceea ce nu este relevant, poate fi foarte important pentru copil. Și dacă toți părinții şi-ar aminti acest lucru, nu ar mai comite acte enervante reprobabile, ce nu sunt în favoarea copiilor.

2. Copilul merită respectul părințiilor

Încercați să-i spuneţi cât mai multe cuvinte plăcute și pozitive, implicaţi-vă în ocupaţiile copilului, ajutaţi-l.

Nu poți fi indiferent, nu poţi fi lipsit de inimă. Trebuie să auzi propriul copilul.

Copilul mulțumit și fericit, care aleargă la mama lui ca să-i arate imaginea pe care a desenat-o pentru ea, iar mama mea în acest moment operează la calculator, aruncă  cuvintele. „Sunt ocupată acum. Nu am timp.“ Iar copilul s-a străduit,  a încercat să-şi bucure mama, să obțină  de la ea emoții pozitive.

Și, în cele din urmă? Nici măcar nu s-a uitat  la el. Și apoi cum să fie dispus să mai deseneze, să creeze? Copilul se simte ofensat. E aşa greu de găsit un pic de timp pentru copilul dumneavoastră să-l ascultaţi, să vorbiţi cu el, să-i mulțumiţi și să-i spuneţi cuvinte frumoase? La urma urmei, el așteaptă acest lucru.

Copilul – nu e buruiană, el  crește singur. Părinții trebuie să-l ajute să crească și să se dezvolte. Părinții, cu un pupic,  sunt capabili să dezvolte în copil potențialul său ascuns și abilităţi noi. Iar dacă părinții vorbesc în mod grosolan și brutal cu copilul, atunci arată lipsă de respect.

Fraze frecvent utilizate de părinţi: „Pleacă de aici“ –  în cazul în care copilul a făcut ceva greșit, „Ţie niciodată nu-ţi va ieşi“,  când copilului i să dă ceva mai greu. Dar e posibil să vă calmaţi, să vă luaţi în mâini şi să acordaţi copilului  atenție, răbdare și binevoire.

3. Cum li se memorează copiilor anii de şcoală?

Dacă vorbim despre școală, copiii au atitudini diferite față de ea. În cazul în care copilul este fericit să meargă la școală, îi place, are sentimente bune și emoții pozitive, cel mai probabil ca şi în continuare  un astfel de copil să aibă o emoţii pozitive faţă de școală și procesul lung al învăţării la şcoală îl va umple de pozitivism, optimism.

Și dacă unui copil  școala i  se asociază cu ceva neplăcut, atunci procesul educațional și în continuare nu-i va aduce plăcere.

Dacă ţi-a plăcut, împarte prietenilor!

Sursa