10 secrete-surpriză care fac o mamă fericită!

“În familie trebuie să presiste ierarhia. Mama trebuie să-şi acorde atenţie în primul rând sieşi, apoi soţului şi doar după asta copiilor“, spune o mamă cu trei copii. E vorba de o mamă care a devenit fericită trăgând concluzii şi învăţăminte din viaţă. Începuse să-şi educe primul copil potrivit principiilor promovate în ultima vreme, când copiilor li se oferă deplină libertate pentru a se dezvolta. Dar astăzi, ştie că pentru un copil fericit e nevoie mai întâi de o mamă fericită. Iată cele 10 secrete-surpriză:

1. Am înţeles că fiecare copil e diferit.

E vorba de copiii aceloraşi părinţi, crescuţi şi educaţi în aceleaşi condiţii. Totuşi sunt diferiţi. Fără îndoială, educaţia copiilor e foarte importantă, dar puterea ei asupra copiilor e supraapreciată. Fiecare copil are temperamentul său, năravurile sau apucăturile sale specifice cu care s-a născut. Şi asta e minunat! Fiecare copil se naşte ca să ne înveţe ceva.

2. Am devenit mult mai răbdătoare şi liniştită.

Sigur, uneori mă mai supăr sau chiar mă enervez, dar nu pe lucruri inutile, cum mi se întâmpla odată. Îi permit copilului să se distreze cum vrea, doar să nu exagereze. Trebuie să existe limite. Nu-mi fac mari griji dacă de exemplu răceşte. Toţi copiii răcesc şi asta se tratează şi trece.

3. Apropo de limite.

Nu poţi să-i permiţi copilului orice. Anterior credeam că trebuie să-i oferi deplină libertate şi doar să-l orientezi în direcţia corectă. Dar acum ştiu că nu-i aşa. Copilul trebuie să ştie concret – ce poate face şi ce nu. Chiar copiilor înşişi le plac regulile. Trecem la desert doar după mâncare, facem temele şi doar apoi privim desene animate, cine nu se spală pe mâini rămâne flămând etc. După deprinderea regulilor, nu mai trebuie să-i explici copilului când şi de ce nu poate face una sau alta.

4. Nu-mi fac griji pentru dezvoltarea cât mai timpurie a copilului.

În familiile cu mai mulţi copii, nu ai de ce să-ţi faci griji privind dezvoltarea lor. Cei mai mici tind să-i ajungă pe cei mari. De aceea e important să depui efort să-ţi dezvolţi şi educi bine primul copil. El le va fi ulterior călăuză celorlalţi. Dar chiar şi în cazul primului copil, nu trebuie să-l supraveghezi atât de mult, încât să nu se poată mişca liber pentru a cunoaşte lumea din jur.

5. Am început să preţuiesc ierarhia în familie.

Libertate şi egalitate? Nu e despre noi. După ce s-a născut al treilea copil am hotărât cu soţul că avem nevoie de ierarhie în familie şi că lipsa ei ne poate complica viaţa. Mama şi tata sunt în fruntea ierarhiei reprezentând conducerea, iar copiii – “poporul”. Tata e superior tuturor, chiar şi mamei. Fiica mai mare e superioară ambilor săi fraţi, iar fiul mic ascultă de cel mai mare. Există neapărat şi responsabilităţi, nu doar drepturi. Avem doar o problemă. E vorba de cei care nu au aderat la condiţia ierarhiei – bunelul şi bunica. Copii nu le simt autoritatea, dar încercăm să găsim soluţia.

6. Am înţeles că eu sunt epicentrul familiei – când îmi e greu mie, le este greu la toţi.

De aceea am început să am mult mai mult grijă de mine. Altădată îmi spuneam: “tot ce-i mai bun e pentru copii”. Acum îmi ofer mai întâi mie însămi ceea de ce am nevoie, iar apoi  – copiilor. Pacea, liniştea şi atmosfera de bucurie în familie depinde de dispoziţia mamei. Asta înseamnă că mama trebuie să fie odihnită şi fericită. E prima condiţie pentu o familie fericită. Copiii simt când mama lor e nefericită şi cred că ei sunt de vină pentru asta. Aşa e formată psihologia copiilor.

7. Soţul e la fel de important ca şi mine.

Tocmai de asta am grijă mai întâi de el şi apoi de copii. Tatăl (cum spuneam la punctul 5 e pe prima poziţie în ierarhia familiei) are nevoie de grijă pentru a-i fi percepută autoritatea.

8. Shoping-ul meu a suferit schimbări enorme.

Primului copil i-am cumpărat vrute şi nevrute, cheltuind inutil bani. Mie nu-mi cumpăram însă nimic. Acum e altfel. Mi-am dat seama că timpul trece cât ai zice peşte. Copii cresc văzând cu ochii. Multe lucruri pe care le cumperi pentru un copil mic devin în scurt timp inutile. Aşa că am grijă să-mi cumpăr mie ceva ce-mi trebuie, decât să dau bani după principiul “totul copiilor”.

9. Cheltuiesc mult mai puţin pentru cosmetică.

La 35 de ani am înţeles că pentru a arăta bine, trebuie să te alimentezi corect, să fii activă, să dormi suficient şi să fii cu zâmbetul pe buze. Asta e important. În rest, sunt condiţii aleatorii, opţionale.

10. Am înţeles şi m-am împăcat cu gândul că pe toate nu le mai reuşeşti niciodată.

M-am împăcat şi cu gândul că mai bine nu fac ideal, decât nu fac deloc. Şi încă ceva! Acum am mai multă încredere în mine însămi având câţiva copii, astfel nu mai dau atenţie la ceea ce cred despre mine cei din jur.

sursa