10 REGULI minunate pentru ca să FOTOGRAFIEZI ca un profesionist!

Profesionistul ne împărtăşeşte secretele pozelor perfecte…

Barry O’Carrol – fotograful profesionist din Dublin (Irlanda) a alcătuit acest ghid de compoziţii pentru începători.

Mai jos prezentăm principiile de lucru şi trucurile de bază de care se conduce el. Tooate pozele din articol aparţin fotografului Barry.

Ce înseamnă “compoziţie”?  Acest cuvânt defineşte metoda de grupare a diferitelor elemente în cadru. Deşi arta fotografierii este o artă tânără, principiile compoziţiei artistice s-au format cu mult înainte de apariţia ei.

De aceea – îndrăzniţi!

Dar pentru început, citiţi , totuşi, sfaturile maestrului.

1. Regula treimii

Aceasta e foarte simplă. Se împarte cadrul în 9 dreptunghiuri egale: 3 pe verticală şi 3 pe orizontală.

În aparatele moderne există chiar şi funcţia “Afişează grila”.

Ideea constă în a poziţiona elementele principale de-a lungul liniilor sau în punctele de intersecţie. Nouă ni se pare firesc să poziţionăm obiectul principal pe mijloc , însă dacă îl poziţionăm conform regulii treimii, de multe ori, iese o compoziţie mai interesantă.

În fotografia de mai sus am poziţionat orizontul , aproximativ, pe linia treimii de jos a cadrului, iar copacii cei mai mari şi mai de-aproape – pe linia din dreapta. Dacă mai mulţi copaci erau în centru , fotografia era mai slabă.

În această poză a Pieţei Oraşului Vechi din Praga, am fixat linia orizontului de-a lungul celei de-a treia părţi din cadru, de sus.Majoritatea clădirilor ocupă  treime din cadru de pe mijloc, iar însăşi Piaţa – treimea de jos.

Turlele bisericii sunt de-a lungul liniei transversale din partea dreaptă a cadrului.

2. Compoziţia centralizată şi simetria

Uneori, aşezarea obiectului pe centru arată foarte reuşit. Compoziţia centralizată se potriveşte perfect scenelor simetrice.

În această poză Podul Polpenni din Dublin pur şi simplu cerea centralizare. Arhitectura şi drumurile, în general, se înscriu de minune în compoziţii centralizate.

Încă o posibilitate excelentă de a utiliza în compoziţii simetria sunt scenele cu reflecţii. În compoziţia de mai sus, eu am folosit regula treimii şi simetria. Copacul este mutat din centru în partea dreaptă, iar suprafaţa netedă a lacului formează o simetrie ideală.

3. Obiectele planului frontal şi adâncimea

Obiectele planului frontal redau imaginii impresia adâncimii.

În această poză a Cascadei din Olanda, pietrele din râu reprezintă obiectul ideal al planului frontal. E mai bine să fotografiaţi obiectele planului frontal cu un obiectiv cu unghi mare.

Această poză am făcut-o în docurile dubliene, de pe râul Liffi. In prim-plan vedeţi “raţa” de acostare, ceea ce dă pozei adâncime.

4. Încadrare

Încadrarea este un alt mod de a da imaginii adâncime. Pentru încadrare se potrivesc geamuri, arcuri, ramurile suspendate ale copacilor. Rama nu trebuie neapărat să cuprindă întreaga scenă.

În aceasto poză e Piaţa Sf. Marcu din Veneţia. M-am folosit de trucul arcurilor ca să înrămez biserica Sf. Marcu şi clopotniţa de vizavi.

Pentru încadrare nu sunt obligatorii detaliile arhitecturale. Această fotografie a fost făcută în regiunea Hildar (Irlanda). Aici am folosit arborele din dreapta cu ramurile-i suspendate pentru a încadra podul şi barca cu baldachin.

5. Liniile conductoare

Liniile conductoare direcţionează privirea spectatorului şi-i atrage atenţia spre elementele importante. Ca şi linii conductoare pot fi cărăruşile, pereţii , uzorul etc.

În poza cu Turnul Eiffel am utilizat desenul de pe plăcile din piatră ca şi linii conductoare. Toate liniile de pe sol îi îndreaptă privirea celui care se uită spre Turnul Eiffel.

Liniile conductoare nu e nevoie să fie neapărat drepte. Putem folosi linii curbe care vor reda o compoziţie destul de interesantă.

Aici, drumul îl conduce pe spectator în dreapta, apoi cotesc la stânga , în direcţia copacului.

6. Diagonalele şi triunghiurile

Diagonalele şi triunghiurile redau pozei dinamism.

În această poză – podul lui Samuel Backett din Dublin. Compoziţia include multe triunghiuri şi diagonale. În primul rând chiar podul este un triunghi (ca formă)

De asemenea, aici sunt câteva triunghiuri nevăzute. Atrageţi atenţia, că toate liniile conductoare din dreapta sunt diagonale ce au format triunghiuri care converg într-un punct. Acestea şi se numesc “triunghiuri nevăzute”.

7. Uzoare şi facturi

Utilizarea uzorului în componenţa fotografiei este o metodă foarte bună de a construi o compoziţie atrăgătoare. E valabil şi pentru texturi ale formei neregulate. 

Aceste două poze sunt făcute în Tunis. În prima – uzorul pavajului conduce privirea spre edificiu, sub cupolă. Însăşi edificiul prezintă uzor datorită aranjamentului de arcuri. Cupola se combină cu arcurile de pe pavaj.

În această poză mi-a plăcut foarte mult textura bolovanilor de sub pod. Nu e atât de exactă precum uzura din prima fotografie, dar jocul umbrelor cu lumina de pe suprafaţa pietrelor îi dă expresivitate. Textura pereţilor şi a tavanului înfrumuseţează suplimentar compoziţia.

8. Regula numărului impar

Conform acestei reguli , imaginea e considerată mai bună dacă conţine un număr impar de elemente.

Se presupune că un număr par de elemente îl distrage pe privitor, el neştiind să aleagă, la care să se uite.

Poza aceasta e făcută pe principiul numărului impar. Intenţionat am încadrat 3 arcuri în poză. Cred că două arcuri ar fi fost mai nereuşit şi l-ar fi distras pe spectator.

În această poză cu doi veneţieni gondolieri am încălcat principiul numărului impar.

Atenţia se mută de la unul la altul, dar anume dialogul dintre doi oameni nu presupune schimb de replici? De aceea , dpă părerea mea, numărul par aici se potriveşte.

9. Umplerea cadrului

Uneori, este foarte eficient să umpli cadrul cu obiectul fotografiat, lăsând în jur minimum de spaţiu.

Această dă posibilitate privitorului să vadă detaliile ce nu se observă pe un plan obişnuit.

În această poză, a pisicii mele domestice am ocupat cadrul în întregime cu chipul lui, tăind din marginile capului şi a coamei.

În fotografia aceasta a Soborului Maicii Domnului din Paris eu m-am străduit să las foarte puţin spaţiu în părţi. Am vrut să iasă în evidenţă detaliile faţadei.

10. Simplitate şi minimalism

Ca să obţineţi simplitate trebuie să faceţi fotografia cu un plan dezordonat în spate. care nu distrage atenţia de la obiectul principal. Se poate de ales un detaliu din obiect şi de făcut în prim plan.

În poza de mai sus am imortalizat picături de ploaie de pe o frunzaă în grădină. Este un obiect foarte simplu, dar anume pentru simplitatea sa el arată frumos. 

În această fotografie – copacul în timpul răsăritului de soare – am folosit un fundal simplu , ca să concentrez atenţia pe copac. Aici efectul simplităţii şi al minimalismului există datorită spaţiului negativ ( pe fundal).

Sursa